Traim
intr-o lume in care valorile se redefinesc, se restructureaza, se re-situeaza.
Individul si societatea nu pot exista inafara orizontului axiologic. Existam si
ne orientam permanent in functie de repere valorice. Alegem la tot pasul,
acordam sens si semnificatii unor lucruri, aranjam viata noastra dupa scopuri
si idealuri, ratificam actiuni si procese in functie de o scara a importantei. Probabil
ca omul se poate defini si prin aceasta nevoie de a valoriza lucrurile, de a
face ierarhii, de a actiona in numele unei ordine de chemari si prioritati.
De
unde ne vin valorile si cine le ratifica, le valideaza ca atare? Intrebare
grea, la care incercam, succint, sa sugeram un raspuns.
Credem ca nevoia de a trai intr-un plan valoric vine din caracteristica
fundamentala a omului de a depasi datul existential, de a nu se multumi cu ceea
ce este (inclusiv cu existenta sa), din recunoasterea unei imperfectiuni originare,
din raportarea permanenta la un reper fundamental de perfectiune, transcendent
in acelasi timp, care este Dumnezeu. Cand valorizam ceva avem in minte un
Model. Ar fi aceasta stare de lucruri si un semn ca fiinta umana ar fi „atinsa”
de gratia divina, ar fi o „prelungire” sau o „aschie” mundana a acesteia, o
creatie a Divinitatii.
Valoarea induce omului nevoia de a se proiecta si a iesi de sub puterea
incorsetanta a unui prezent limitat si limitativ. Valoarea desemneaza
dezirabilul, ceea ce urmeaza a fi asimilat, materializat, contextualizat. Ea se
refera la ceea ce trebuie sa fie. Valoarea nu este o reflectare a
realitatii, ci un refuz al acesteia in numele unor alternative mai bune. Ea este mai mult un proiect, in fata unei realitati
neimplinite. Aparitia sau
invocarea unei valori presupune o anumita marja de absenta sau o carenta
existentiala. Intr-o lume in care totul ar fi
perfect nu s-ar mai pune problema aspiratiei catre valori.
Cat priveste ratificarea valorilor, lucrurile sunt mai complicate. In
ce circumstante valorile se „adeveresc”?
Valorile se supun exercitiului
validarii pe pamant, in lume, in imanent, in circumstantele unui „consum” omenesc. Si, de
aici, o intreaga situatie de discutie, galceava, conflict in ceea ce priveste
intelegerea si „intrebuintarea” valorilor. In societate intalnim valori
fundamentale, larg clamate, precum Binele, Frumosul, Adevarul, Dreptatea etc.,
desigur circumstantiate si „adaptate” uneori la vremuri si timpuri. Chiar si in
grupurile organizate pe principii malefice opereaza anumite valori (cum ar fi,
de pilda, Mafia, grupurile teroriste etc. unde si aici se respecta anumite valori
– le putem numi si anti-valori, dar nu iesim din sfera axiologicului). Cu cat valorile sunt mai generale, cu atat
gradul de acceptabilitate este mai ridicat, conflictul intern al valorilor
diminuandu-se sau anihilandu-se. In masura in care valorile generale se
concretizeaza (si nu pot opera decat in acest mod!), apar discutii si conflicte
axiologice. Axa de pendulare general – particular constituie spatiul si generatorul opozitiilor, al conflictelor
valorice si al neintelegerilor dintre oameni. Toti oamenii cauta Binele, ii recunosc necesitatea si il respecta, dar
cand este vorba de a-l gandi si infaptui in mod concret, fiecare individ sau
colectivitate il va intelege si practica in mod diferentiat. Valorile se „degradeaza” de indata ce sunt numite (definite!) si intrebuintate efectiv de
indivizi. E aici semnul distantei dintre om …si Divinitate! Citeste intreg materialul
