Formarea formatorilor reprezinta una
dintre dimensiunile cele mai importante ale introducerii inovatiei si reformei
in educatie. O schimbare a paradigmei educationale este determinata de actorii
cei mai importanti ai gestionarii actului educativ – profesorii. Desigur,
ceilalti parteneri (elevii, parintii, factorii de decizie, reprezentantii
comunitatii etc.) pot induce anumite presiuni, linii de evolutii etc., dar
transpunerea lor didactica si transpozitia tehnica ramane la latitudinea
profesorilor, tin de stiinta si arta lor didactica, de creativitatea si deontologia
lor actionala.
Profesiunea de cadru didactic este pe
cale sa se redefineasca. La incrucisarea mai multor incidente, aceasta tinde
catre un nou tip de profesionalizare (cf. Potolea, 2003). Tinand cont de marile
schimbari sociale, de tendintele de mondializare, de tehnologizare, de
democratizare, de liberalizare etc., si modelele de formare a cadrelor didactice se vor plia pe aceste
evolutii.
In cele ce urmeaza vom incerca sa
evidentiem una dintre directiile de evolutie in planul campului socio-cultural
care antreneaza noi mutatii ale obiectivelor si strategiilor de formare a profesorului.
Acesta tinde catre un alt statut: un nou mod de asumare socio-profesionala, o
noua competenta culturala, o noua modalitate de integrare comunitara si supracomunitara, o mare receptivitate si deschidere fata de
valori, o apetenta deosebita fata de diferenta si cultivarea acesteia, un nou
statut si implicare etica, o accentuata stapanire a stiintei metodologice si
didactice. Citeste intreg materialul
