Numarul 07/2001

Profeţia autorealizatoare mai eficientă în manipularea grupurilor decât a indivizilor?

Duminică, 25 Februarie 2007

Lucian Radu, Cristian Ciupercă

Rezumat: Evidenţierea profeşiei autorealizatoare a constituit subiectul a numeroase studii din psihologia socială. Foarte puþine au urmărit însă evoluţia în timp a efectelor sale. În acest grup restrâns se înscrie şi cel de faţă, în care am vizat şi extinderea bazei empirice pentru utilizarea profeţiei autorealizatoare ca tehnică de manipulare. Studiul se bazează pe manifestarea universală în cultura de tip occidental a fenomenului Muhammad Ali. Am încercat ca, prin manipularea imaginii de sine, care determină apariţia unei profeţii autorealizatoare, să eliminăm fenomenul amintit. Pentru aceasta, s-a făcut apel la patru grupuri experimentale formate din studenţi la psihosociologie.În cadrul orelor de seminar, participanţii au fost influenţaţi să creadă că se consideră fie mai inteligenţi (în două grupuri), fie mai oneşti (în celelalte grupuri). S-a măsurat apoi efectul acestei modificări a imaginii de sine, la două grupuri imediat, iar la celelalte –după două săptămâni. Între timp, experimentatorul a reamintit respectivelor grupuri, atât la o întâlnire intermediară măsurării, cât şi chiar înaintea acesteia, imaginea transmisă iniţial. S-a constatat o manifestare a acţiunii manipulării şi după această perioadă, dar şi o scădere a intensităţii efectelor acesteia.

Abstract: Underlining the self-fulfilling prophecy has been the aim of a large number of studies in social psychology. Nevertheless very few of them are focused on the its evolution in time. This present study belongs to the later category and envisages the enlargement of the empirical basis for the use of the self-fulfilling prophecy as a manipulation technique. The study is based on the universal manifestation of the Muhammad Ali phenomenon in the Western culture. We have tried to eliminate the respective phenomenon by means of manipulating the self-image, which triggers the appearance of a self-fulfilling prophecy. Therefore, we used four experimental groups made by students in social psychology. During the seminars, the participants were induced to believe that they consider themselves either more intelligent (the members of two groups), or more honest (the other two groups). The assessment of the impact on the alteration of the self-image took place immediately for two groups while for the other two groups it took place two weeks later. Meanwhile, the experimenter reminded the respective groups, on different occasions, the initial image. A presence of the manipulating activity was registered after this period, but at the same
time, there was a decrease of the intensity of its effects.

Résumé: La mise en évidence de la „prophétie autoaccomplissante” a été le sujet de nombreuses études dans la psychologie sociale. Mais très peu de ces études ont suivi l’évolution de ses effets dans le temps. C’est dans ce groupe restreint que s’inscrit notre recherche, dont l’’objectif a été aussi l’enlargissement de la base empirique de la prophétie autoaccomplissante en tant que technique de manipulation. L’étude a comme fondement la manifestation universelle dans la culture spécifique occidentale du phénomène par la manipulation de l’image de soi, qui conduit a l’’apparition d’’une prophétie autoaccomplissante. Dans ce but, nous avons fait appel à quatre groupes expérimentationaux formés d’étudiants en psychosociologie. Pendant les travaux pratiques, les participants ont été influencés à croire qu’’ils se considèrent ou bien plus intelligents (dans deux groupes), ou bien plus honnêtes (dans les deux autres groupes). Ensuite, on a mesuré l’’effet du changement de l’’image de soi, dans deux groupes – immédiatement – et dans deux autres, deux semaines plus tard. Cependant, l’’expérimentateur a rappelé aux groupes respectifs, tant pendant une rencontre intermédiaire, que même avant celle-ci, l’image transmise au début. On a constaté une manifestation de l’’action de manipulation après cette période aussi, mais en même temps, une diminution de l’’intensité des effets de celle-ci.

Înapoi