Implicarea părinților este considerată esențială pentru succesul școlar al elevilor de majoritatea cercetătorilor și experților în educație; cu toate acestea, lipsesc elementele care măsoară modul în care profesorii stimulează implicarea familiei și prescriu modalități de îmbunătățire a suportului parental. Cercetatorii de la Universitatea din Missouri au demonstrat că existența și diversitatea contextelor în care profesorii stimulează implicarea părinților în parcursul educațional al copilului pot prezice cu exactitate succesul școlar și social al acestuia. În plus, susțin că un program de formare a cadrelor didactice, centrat pe astfel de finalități, poate contribui la îmbunătățirea cantității și calității interacțiunilor profesor-părinte. Keith Herman, profesor la Colegiul de Educație, Missouri, și co-director al Centrului de Prevenire a Abandonului Școlar, afirmă că aceste constatări demonstrează importanța conexiunilor profesor-părinte și necesitatea formării profesorilor, cu referire directă la modul de stabilire a relațiilor eficiente cu părinții.
Keith HermanProgramul este conceput pregătirea personalului didactic pentru a dezvolta relații eficiente cu părinții și elevii și pentru îmbunătățirea abilitățile de management în clasă. La începutul și sfârșitul anului școlar, profesorii au completat sondaje referitoare la cei peste 1800 de elevi și părinți, înregistrând răspunsuri la întrebări referitoare la cantitatea și calitatea relațiilor cu părinții și implicarea acestora în educația copiilor lor. Cercetătorii au colectat, de asemenea, evaluări și observații referitoare la comportamentul elevilor si performanța academică. Copiii ai căror părinți au fost identificați de profesori ca fiind mai implicați în activitatea școlară au avut niveluri ridicate de comportament prosocial și succes școlar. În plus, s-a descoperit că acei copii înscriși în clasele ai căror profesori au participat la programe de formare au înregistrat mai multe comportamente pozitive, inclusiv prin implicare mai mare în activitățile extrașcolare.
“Percepțiile negative încurajează comportamentele negative”, susține Herman. Studiul susține că profesorii sunt predispuși să dezvolte și să raporteze percepții negative tocmai în relație cu părinții ai căror copii au probleme academice și sociale și cu familiile cu venituri mici sau provenite din grupuri minoritare rasiale sau etnice. Familiile și elevii care au nevoie de cea mai mare atenție și sprijin pentru a se reangaja în educație sunt adesea percepuți cel mai puțin favorabil. “Din fericire, studiul susține că sprijinul profesorilor în îmbunătățirea relațiilor cu părinții contribuie la realizarea unei educații mai bune pentru toți copiii, indiferent de apartenența socială, încurajând părinții să se implice în procesul educațional”, susține Herman.