Lucrarea de faţă îşi propune o analiză psihologică a umorului folosit de scriitorul britanic P. G. Wodehouse în romanele sale. Scopul acestei analize este acela de a umple un gol în aria de investigaţie a comicului la Wodehouse. Dacă cele mai multe lucrări s-au centrat, până acum, pe tehnicile narative şi caracteristicile lingvistice care definesc arhitectura stilistică umoristică concepută de Wodehouse, studiul de faţă oferă o analiză a mecanismelor psihologice care stau la baza umorului wodehousian, apelând la o serie de teorii psihologice ale umorului, precum teoria psihanalitică, teoria incongruităţii sau teoria reversibilităţii.