![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
În anul 1997 Facultatea de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei s-a înfiinţat ca facultate de sine stătătoare, prin separarea de Facultatea de Filosofie. Această separare a fost un proces reparator, pentru compensarea absenţei acestei specializări din perioada 1978-1989, când facultăţile de profil din toată ţara au fost desfiinţate. A fost şi un act necesar, atât epistemologic cât şi administrativ. Anual, cel puţin 1500 de tineri bat la porţile facultăţii noastre.
Misiunea facultăţii noastre este de a pregăti specialişti de performanţă în domeniile Psihologiei şi Ştiinţelor educaţiei, care să contribuie la dezvoltarea societăţii româneşti, în contextul integrării ţării noastre în Comunitatea Europeană. Oferta academică este orientată către învăţământul de excelenţă, prin stabilirea unor standarde didactice şi de cercetare la nivelul celor mai prestigioase facultăţi de profil din ţară şi străinătate.
Pentru realizarea acestei misiuni, promovând excelenţa în învăţământ şi cercetare, facultatea noastră:
Activitatea susţinută de cercetare ştiinţifică care se derulează în facultate este probată de numărul mare de lucrări publicate, de derularea constantă a unor granturi naţionale, de participarea la proiecte internaţionale de cercetare şi de existenţa a două centre de cercetare acreditate de Consiliul Naţional al Cercetării Ştiinţifice în Învăţământul Superior (CNCSIS):
Facultatea de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei participă, prin întreaga sa activitate, la dezvoltarea comunităţii locale şi regionale, la creşterea prestigiului Universităţii "Alexandru Ioan Cuza" pe plan naţional şi internaţional.
Fascinaţia pe care o exercită astăzi psihologia s-ar putea explica, într-o primă aproximaţie, prin situaţia specială pe care acest domeniu o deţine în sfera manifestării cognitive a personalităţii umane: psihologia constituie o nevoie permanentă a omului nu numai în sens teoretic, pur cognitiv şi explicativ, ci şi în sens practic, ca nevoie de a se cunoaşte pe sine şi pe ceilalţi. În al doilea rând, atracţia pentru demersul psihologic este determinată, fără îndoială, de orizontul de aşteptare aproape nelimitat pe care individul îl are în raport cu acest demers: el aşteaptă de la psihologie „cheia” rezolvării tuturor problemelor personale cu care se confruntă, indiferent dacă acestea au sau nu contingenţă cu domeniul psihologicului. |