Identitatea gitană şi reprezentarea ei socială: între permanenţă şi schimbare
Anne-Marie Mamontoff
Rezumat: Modelul nodului central (Abric 1976, 1994) permite punerea în evidenţă a unei transformări centrale şi periferice a reprezentării sociale a identităţii gitanilor* sedentarizaţi definitiv. În schimb, reprezentarea gitanilor semi-nomazi nu prezintă decât o evoluţie superficială a sistemului periferic. Aceste rezultate pun în evidenţă influenţa pe care o exercită în acelaşi timp practicile sociale noi şi percepţia ireversibilităţii sau reversibilităţii unei situaţii date (sedentarizarea), în schimbarea de stare a reprezentărilor sociale (Flament 1987, 1993). Procedura utilizată pentru studiul practicilor sociale a fost observaţia participativă şi interviurile semi-directive pe un eşantion de 150 de subiecţi gitani (sedentari şi nomazi) din Perpignan, Franţa. Studiul reprezentării a fost efectuat plecând de la un chestionar de caracterizare, efectuat pe un eşantion de 60 de subiecţi gitani (30 sedentari şi 30 nomazi).
Abstract: The central nucleus model (Abric 1976, 1994) enables us to account for a central and peripheral transformation of the social representation of the identity of settled gypsies. However, the representation of semi-nomadic gypsies only reveals a superficial evolution in the peripheral system. These results show the influence of new social practices and the perception as irreversible or reversible of a given situation (the settling process) on the change in social representation (Flament 1987, 1993). The procedure used to study social practices was participant observation and semi-directive interviews with a sample of 150 gypsies (settled and nomadic) in Perpignan, France. Representation was studied through a characterization questionnaire answered by a sample of 60 gypsies (30 settled and 30 nomadic).
Résumé: Le modèle du noyau central (Abric 1976, 1994) permet de rendre compte dune transformation centrale et périphérique de la représentation sociale de l’identité des Gitans définitivement sédentaires, par contre, la représentation des Gitans semi-nomades ne présente qu’un évolution superficielle du système périphérique. Ces résultats mettent en évidence linfluence quexercent à la fois les pratiques sociales nouvelles et la perception de l’irréversibilité ou de la réversibilité d’une situation donnée (la sédentarisation), dans le changement détat des représentations sociales (Flament 1987, 1993). La procédure utilisée pour l’étude des pratiques sociales a été lobservation participante et les entretiens semi-directifs sur un échantillon de 150 sujets gitans (sédentaires ou nomades) de Perpignan, France. L’étude de la représentation sest déroulé a partir dun questionnaire de caractérisation, effectué sur un échantillon de 60 sujets gitans (30 sédentaires et 30 nomades).
