Iulia Ciobanu

Vara trecută m-am hotărât să plec în altă ţară pentru a cunoaşte dezvoltarea psihologiei în altă cultură.

Stagiul meu s-a desfăşurat la Fundaţia ADSIS din Asturias, Spania. Aceasta are ca scop lupta împotriva drogurilor, dar şi integrarea socială a persoanelor private de libertate. Astfel, am activat în Centrul de Zi al fundaţiei şi am intrat în contact cu o realitate total diferită de a României.

Beneficiarii centrului erau în primul rând persoane care au ieşit în libertate condiţionată după îndeplinirea unei anumite părţi din sentinţa lor, dar şi persoane cu probleme de dependenţe care erau acolo de bună voie. Practica mea aici a fost foarte bogată datorită profesioniştilor care şi-au dat toată silinţa ca eu să cunosc cât mai mute realităţi din partea socială. Una din activităţile mele principale a constat în intervievarea beneficiarilor, care mereu aveau ceva nou şi diferit de adus în experienţa mea, cum ar fi poveştile lor de viaţă, cum au ajuns în închisoare, cum s-au descurcat şi cum au reuşit să aleagă în final calea corectă. O altă activitate a constat în a cunoaşte numeroasele adăposturi unde oamenii ce ieşeau din inchisoare şi nu aveau familii puteau locui, în grija unor educatori sociali, am cunoscut, de asemenea, ce înseamnă „lucru de stradă”, în care educatorul social mergea să împartă materiale sterilizate oamenilor fără adapost care se droghează, astfel încât să nu răspândească boli, centre în care se preparau soluţii medicinale împotriva drogurilor şi multe altele. De asemenea, am asistat la întâlnirile între psihologi şi beneficiari din centru de zi, ba chiar m-au instruit cum să realizez şi eu una. Nu în ultimul rând, m-au învăţat anumite tehnici de respiraţie pe care ei le aplică sau m-au ajutat să dezvolt ateliere în cadrul proiectelor lor de autocontrol, autostimă sau luarea de decizii.

În afara centrului mi-am făcut foarte mulţi prieteni, am simţit ca şi cum toţi oamenii m-au primit cu braţele deschise, gata să mă ajute, să-mi zâmbească şi să mă înţeleagă. Este o lume total diferită, dar atât de asemănătoare. Am perceput-o ca pe o Românie fără invidie, prejudecăţi. În 3 luni simt că m-am dezvoltat cât nu am reusit să o fac aici în mult mai mult timp. M-aş intoarce fără să stau pe gânduri oricând mi s-ar propune.

Am mai publicat...