În vara anului 2017 am beneficiat de bursa Erasmus +. Pot spune că, această plecare în Italia, de 2 luni, m-a ajutat destul de mult şi mi-a oferit prilejul de a putea vedea o altfel de realitate decât cea pe care mi-o imaginam până acum. Am avut oportunitatea de a lucra cu copii, persoane cu dizabilităţi şi vârstnici, am putut observa cum se vede ziua de mâine din cele trei perspective. Consider că experienţa Erasmus+ este foarte utilă pentru viitorul meu deoarece mi-a scos în evidenţă domeniul pe care îl căutam pentru a putea profesa în viitor, mi-a dat motive să cred în visul meu. Datorită personalului specializat, am putut participa la activităţile psihologice, învăţând lucruri noi.

"The Congregation of the daughters of St. Mary of Divine Providence" a fost gazda celor mai frumoase amintiri pe tărâm italian, am adunat în fiecare zi amintiri şi am legat prietenii. De-a lungul celor 10 săptămâni am descoperit ce presupune munca de psiholog cu persoanele vârstnice, dar şi cu cele bolnave psihic, mi-am testat abilităţile în fiecare activitate desfăşurată împreună cu ei şi am învăţat să preţuiesc mai mult lucrurile din jurul meu. Mi-a plăcut foarte mult deoarece am învăţat să am altfel de aşteptări de la oamenii din viaţa mea şi am putut analiza ce presupune "frumosul" din spatele lucrurilor mici.

Mi-a oferit satisfacţie schimbul de experinţă făcut cu cei de acolo, am apreciat mult deschiderea lor de a mă primi printre ei şi căldura cu care m-au aşteptat. Cu ocazia acestei plecări am învăţat câte puţin din cultura şi obiceiurile lor, am putut participa la activităţile pe care le făceau zilnic şi am păşit spre o altă zi împreună cu ei.

După experinţa oferită de programul ERASMUS + pot afirma că aş dori să repet şi anul următor.

Vara trecută m-am hotărât să plec în altă ţară pentru a cunoaşte dezvoltarea psihologiei în altă cultură.

Stagiul meu s-a desfăşurat la Fundaţia ADSIS din Asturias, Spania. Aceasta are ca scop lupta împotriva drogurilor, dar şi integrarea socială a persoanelor private de libertate. Astfel, am activat în Centrul de Zi al fundaţiei şi am intrat în contact cu o realitate total diferită de a României.

Beneficiarii centrului erau în primul rând persoane care au ieşit în libertate condiţionată după îndeplinirea unei anumite părţi din sentinţa lor, dar şi persoane cu probleme de dependenţe care erau acolo de bună voie. Practica mea aici a fost foarte bogată datorită profesioniştilor care şi-au dat toată silinţa ca eu să cunosc cât mai mute realităţi din partea socială. Una din activităţile mele principale a constat în intervievarea beneficiarilor, care mereu aveau ceva nou şi diferit de adus în experienţa mea, cum ar fi poveştile lor de viaţă, cum au ajuns în închisoare, cum s-au descurcat şi cum au reuşit să aleagă în final calea corectă. O altă activitate a constat în a cunoaşte numeroasele adăposturi unde oamenii ce ieşeau din inchisoare şi nu aveau familii puteau locui, în grija unor educatori sociali, am cunoscut, de asemenea, ce înseamnă "lucru de stradă", în care educatorul social mergea să împartă materiale sterilizate oamenilor fără adapost care se droghează, astfel încât să nu răspândească boli, centre în care se preparau soluţii medicinale împotriva drogurilor şi multe altele. De asemenea, am asistat la întâlnirile între psihologi şi beneficiari din centru de zi, ba chiar m-au instruit cum să realizez şi eu una. Nu în ultimul rând, m-au învăţat anumite tehnici de respiraţie pe care ei le aplică sau m-au ajutat să dezvolt ateliere în cadrul proiectelor lor de autocontrol, autostimă sau luarea de decizii.

În afara centrului mi-am făcut foarte mulţi prieteni, am simţit ca şi cum toţi oamenii m-au primit cu braţele deschise, gata să mă ajute, să-mi zâmbească şi să mă înţeleagă. Este o lume total diferită, dar atât de asemănătoare. Am perceput-o ca pe o Românie fără invidie, prejudecăţi. În 3 luni simt că m-am dezvoltat cât nu am reusit să o fac aici în mult mai mult timp. M-aş intoarce fără să stau pe gânduri oricând mi s-ar propune.

Am petrecut două luni de neuitat în această vară, în Scoţia. M-am numărat printre candidaţii care au optat pentru căutarea pe cont propriu a unei instituţii gazdă, în cadrul căreia să îmi desfăşor stagiul de practică. Nu a fost uşor, dar a meritat fiecare zi în care am aşteptat cu inima în gât răspunsul afirmativ la cererea trimisă prin e-mail şi documentele necesare. Stagiul meu de practică a avut ca tematică sănătatea mentală a băieţilor de până în 12 ani şi a constat într-o serie de activităţi progresive, de la înţelegerea conceptelor cheie prezente în literatura de specialitate, până la realizarea unor materiale cu scop didactic aferente subiectului.

Nu sunt persoana care să îşi petreacă timpul liber singură, aşa că mi-am făcut repejor câţiva prieteni care fie locuiau în proximitate, fie erau prieteni de-ai lor, cu care ba ieşeam periodic în oraş şi cutreieram străzile, ba mă plimbam prin parcuri, vizitam muzee, oraşe, sate sau lacuri, ba mergeam la yoga etc. În cele din urmă, m-am ales cu multe braţe deschise pentru noi vizite, cu posibilitatea nelimitată de a cere informaţii suplimentare şi de actualitate de la profesionişti în domeniu fie despre programele de studiu de acolo, fie despre posibilităţi de angajare, cu noi prieteni şi cu o invitaţie la nuntă .

Acest stagiu de practică, pe lângă faptul că nu mi-a afectat în niciun fel programul de la facultate (ceea ce am şi urmărit, ci din contră, mi-a oferit posibilitatea echivalării unei materii), a fost o experienţă profesională unică, precum şi un pilon de dezvoltare personală, mai cu seamă datorită dezvoltării unei viziuni mai largi asupra oportunităţilor pe care le am.

Recomand cu mare căldură oricui să profite de ocazia programelor Erasmus+. Pentru orice informaţii suplimentare despre stagiul meu de practică, viaţa de zi cu zi în Glasgow sau tips and tricks în gestionarea resurselor financiare, mă puteţi contacta prin intermediul profesorului coordonator al programului Erasmus+.

Experienţa mea Erasmus în Bilbao, la Universitatea Deusto a fost una care m-a îmbogăţit din punct de vedere personal şi profesional. Cele 3 luni acolo mi-au întărit convingerea că dacă vrei să faci cercetare de calitate trebuie sa fii full time dedicat acestui lucru. Cred că ceea ce e cel mai frumos din aceste experienţe este că peste luni sau ani, vei vizita acelaşi loc şi vei avea acolo prieteni sau persoane care îşi vor dori să te vadă şi să-ţi împărtăşească din experienţele lor.

Echipa din care am făcut parte, este una foarte faină. M-au primit şi m-au tratat ca membru al echipei de la început. Un eveniment drag sufletului meu m-a surprins şi m-a făcut să mă simt norocoasa că sunt parte a acestei echipe. La inceputul lunii septembrie când toata lumea s-a întors din concediu, universitatea oferă agende tuturor. Din partea echipei noastre a mers o colegă, care a mai cerut o agendă în plus, pentru mine. Îmi voi aminti mereu cu drag de acest internship datorită activităţilor la care am participat, cinei cu specific românesc, prânzurile luate împreună, dar mai ales datorită oamenilor faini pe care i-am cunoscut.

Vă sfătuiesc să profitaţi din plin de aceste oportunităţi. Nu le lăsaţi să treacă pe langa voi!

Stagiul de practică Erasmus a fost o experienţă pe care as repeta-o oricând. Am avut oportunitea să învăţ, să aprofundez ceea ce ştiam şi să înţeleg ce îmi doresc să fac în viitor.

Ajunsă în Copenhaga am fost întâmpinată de ploaie şi biciclete... În perioada petrecută acolo am învăţat să fiu mai atentă la biciclete decât la maşini. Din păcate, mersul pe bicicletă este un mister pentru mine, totuşi Copenhaga este locul ideal şi pentru plimbările pe jos. Una dintre cele mai lungi pietonale, mirosul de patiserie şi lacurile fac din oraş un loc prietenos pentru turişti şi "plimbăreţi". Posibilitatea de a vorbi oriunde în engleza îl face un oraş prietenos străinilor.

Stagiul meu a fost la Universitatea din Copenhaga şi am avut posibilitatea de a avea gradul de libertate şi de feedback pe care mi l-am dorit.