Portrete De Absolvenți

"Alegerea facultăţii de psihologie a fost pentru mine o decizie luată încă de la începutul liceului, când mi-a fost clar că mi s-ar potrivi să lucrez în domeniul știinţelor socio-umane, să interacţionez direct cu oamenii. Încă de atunci am considerat că a fi psiholog este o profesie nobilă, esenţială în societate, pentru că pe acesta îl preocupă bunăstarea oamenilor din jurul său, lucru de care uităm deseori în fuga noastră zilnică de a atinge cât mai multe obiective.Dacă iniţial viziunea mea asupra psihologului era cea clasică, a omului așezat în fotoliu ce îl ascultă pe cel care stă întins pe canapea și își povestește firul vieţii, urmarea cursurilor acestei facultăţi m-a făcut să am o viziune mult mai amplă și realistă asupra a ceea ce presupune acest domeniu de activitate. Diversitatea obiectelor de studiu abordate în cei 3 ani de facultate m-a determinat să înţeleg faptul că psihologia este utilă nu numai în tratamentul tulburărilor psihice, ci și în munca pe care o desfășurăm, în relaţiile pe care le avem cu ceilalţi, în diferite domenii de activitate precum transporturi, apărare, resurse umane și mai ales în viaţa personală, de zi cu zi, a fiecărui om. Treptat, acumulând cunoștinţe de la cursurile și seminariile la care am participat, am înţeles cu ce se ocupă fiecare ramură a psihologiei, ceea ce m-a ajutat să fac o alegere cu privire la traseul pe care să-l parcurg după absolvire. Pe lângă aceste informaţii, am acumulat multe cunoștinţe legate de cercetarea psihologică, iar acestea mi se par esenţiale, pentru că astfel am învăţat cum să citesc un studiu știinţific, cum să îl interpretez, cum să îmi extrag informaţiile utile din acesta și, cel mai important, cum să fac distincţia între știinţă și pseudoștiinţă în psihologice. Chiar dacă am ales să fiu practician, activitatea mea este strâns legată de domeniul cercetării, pentru că deseori mă îndrept către bazele de date cu studii atunci când am nevoie de cunoștinţe suplimentare pentru activitatea mea.Parcursul meu de după absolvire a fost să urmez și cursurile de master în psihologie clinică și psihoterapie, în paralel cu un loc de muncă la un ONG din domeniu. Pentru mine decizia aceasta a fost una ușor de luat, dar îmi dau seama cât de mare poate fi nedumerirea studenţilor cu privire la alegerea domeniului în care să activeze. Ceea ce le recomand acestora, pentru că și pe mine m-a ajutat, este să se implice cât mai mult în activităţile de voluntariat în diferite domenii ale psihologiei, pentru a-și completa cunoștinţele dobândite la cursuri și seminarii. Facultatea noastră încurajează studenţii să participe la astfel de activităţi prin susţinerea asociaţiilor studenţești care implementează diverse proiecte de voluntariat, foarte ofertante și interesante. Un proiect în care am activat în cadrul unei asociaţii studenţești m-a făcut să-mi dau seama nu doar că voi continua în domeniul psihologiei clinice, dar că mă voi dedica lucrului cu copiii, ceea ce fac în continuare cu pasiune, în cadrul propriului cabinet psihologic. Prin urmare, recomand tuturor viitorilor și actualilor studenţi să beneficieze la maxim de toate informaţiile oferite de Facultatea noastră, pentru că ea ne oferă instrumentele necesare pentru a porni la drum în acest domeniu vast și extrem de deosebit pe care îl reprezintă psihologia! 🙂"

Mădălina-Elena Dominte

Psiholog clinician, Psihoterapeut cognitiv-comportamental

"Anii de facultate sunt esenţiali pentru a dezvolta în rândul tinerilor competenţele necesare pentru o carieră de succes. M-am înscris la cea de-a doua facultate, Pedagogia învăţământului primar și preșcolar, la vârsta de 37 de ani. Cu dorinţa de a învăţa ceva nou m-am întors la statutul de novice și am pășit în sala de curs alături de tinerii mei colegi pentru a fi parte dintr-o nouă aventură ce s-a dovedit a fi palpitantă. Imediat am descoperit personalităţi complexe, de înaltă ţinută academică și profesională, corpul profesoral al facultăţii, oameni cu profunzimi culturale și pedagogice. Bucuria a fost și mai mare când am revăzut profesori ce mi-au ghidat pașii și în cei cinci ani de liceu, în cadrul cursurilor de la Școala Normală „Vasile Lupu”, Iași și am trăit cu emoţie fiecare examen cu gândul, și totodată cu dorinţa, de a nu-i dezamăgi.Pe parcursul celor trei ani de facultate am înţeles că învăţarea este mai mult decât un transfer de conţinuturi, este un ansamblu de deprinderi, atitudini, valori care sunt parte din procesul de formare a copilului. De asemenea, mi-am întărit ideea că fiecare copil este important, poate progresa în învăţare, iar noi, cadrele didactice suntem în faţa lor pentru a-i sprijini în acest proces. Nu trebuie să uităm că școala este spaţiul în care fiecare copil trăiește bucuria progresului în învăţare, al creșterii continue, iar educaţia se face cu claritate, rigoare, folosind abordări, metode și instrumente diferite în funcţie de nevoile de învăţare ale elevilor.Temele discutate și proiectele realizate în timpul facultăţii impuneau analize specifice, profunde, ce tratau probleme reale ale învăţământului primar și preșcolar și duceau către descoperirea de soluţii în vederea realizării unei educaţii cu sens, cu rost. Am apreciat la profesori standardele obiective folosite în evaluare, atenţia la nevoile noastre de formare, deschiderea spre colaborare.Atât facultatea, cât și programul de masterat urmat m-au ajutat să mă dezvolt în ceea ce privește practicile profesionale noi de predare, evaluare, învăţare colaborativă și măsurarea impactului cu instrumente cât mai obiective, validate știinţific. Fiecare curs a reprezentat o experienţă valoroasă de învăţare pentru mine și o transformare continuă. Programele de învăţare accelerată, orele de coaching și de mentorat au fost o noutate binevenită pentru experienţa mea personală și profesională.Ca urmare a unei bune colaborări cu corpul profesoral, am devenit coordonator de practică pedagogică pentru studenţii din anul III ai Facultăţii de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei, specializarea Pedagogia învăţământului primar și preșcolar. De asemenea, absolvirea cursului de masterat m-a ajutat să devin membru în Corpul Naţional de Experţi în Management Educaţional (CNEME), metodist al Inspectoratului Școlar Judeţean Iași , dar și profesor mentor pentru elevii înscriși în Centrul de excelenţă la disciplina limba și literatura română și matematică.Consider că spiritul învăţării profunde și vizibile, rigoarea, colaborarea și inovarea sunt pilonii reali ai practicilor profesionale pe care le-am dobândit în anii de facultate și de master. Cu aleasă preţuire și cu recunoștinţă mă înclin în faţa tuturor celor care au contribuit la formarea mea personală și profesională, și, cine știe, poate ne vom reîntâlni la Școala doctorală."

Nadia-Lăcrămioara Mihalache

Profesor pentru învățământ primar la Școala Gimnazială „Ștefan Bârsănescu”, Iași, profesor mentor pentru studenții Facultății de Psihologie și Științe ale Educației, specializarea Pedagogia învățământului primar și preșcolar, metodist al Inspectoratului Școlar Județean Iași

"Îmi încep discursul printr-o afirmaţie în care cred și pe care o susţin cu tărie … Cei patru ani de facultate au contribuit, fără doar și poate, la aprofundarea competenţelor dobândite de mine în liceul pedagogic, dar au condus și la o lărgire a orizontului meu de cunoaștere. Disciplinele studiate în cadrul programului de licenţă Pedagogie ne-au pus, atât pe mine, cât și pe colegii mei, în faţa unor provocări cu care nu ne mai întâlnisem până în acel moment, profesorii reușind să ne ghideze cu tact și pasiune în descoperirea conţinutului lor. Mi-e greu să realizez un clasament al cursurilor, deoarece toate, în egală măsură, mi-au plăcut si mi-au stârnit interesul. Păstrez și acum în arhiva personală absolut toate notiţele luate în timpul expunerilor profesorilor, atunci neexistând mijloacele electronice de astăzi pentru documentare – doar cuvântul cadrului didactic și cartea de la bibliotecă. Nu de puţine ori, de-a lungul carierei, am răsfoit cursurile scrise de mână la ore, acestea fiindu-mi de un real folos în reamintirea și clarificarea unor noţiuni.În anul 2002, imediat după susţinerea lucrării de licenţă, cu materia proaspăt întipărită în minte, am susţinut examenul de titularizare în învăţământ, reușind să ocup un post de consilier școlar titular în cadrul unui liceu din municipiul Vaslui, care școlariza anual în jur de 2000 de elevi, de la profilele tehnice, până la cele reale și umaniste. Am practicat profesia de consilier școlar până în luna decembrie 2006, atunci când, în urma unui concurs organizat de Inspectoratul General al Poliţiei Române, am ocupat postul de ofiţer specialist în știinţele educaţiei din cadrul Inspectoratului de Poliţie Judeţean Vaslui.De subliniat este faptul că, la acel moment, I.G.P.R. a considerat necesar ca, la fiecare unitate teritorială de poliţie, să activeze un specialist licenţiat în pedagogie, care să aducă plus valoare în pregătirea lucrătorilor de poliţie.De la încadrarea la I.P.J. Vaslui și până în prezent mi-am desfășurat activitatea în structura de pregătire profesională continuă. Astfel, an de an, m-am ocupat de identificarea nevoilor de formare ale personalului, iar în funcţie de acestea am realizat selecţia pentru participarea la diverse forme de pregătire teoretică și practică, am susţinut, la rândul meu instruiri, în calitate de formator, am gestionat practica elevilor si studenţilor de la școlile de formare iniţială a poliţiștilor.O bună perioadă de timp, structura de pregătire a personalului a fost parte a Serviciului de Resurse Umane, astfel că, am desfășurat în cadrul acesteia, și activităţi specifice acestui domeniu: recrutare candidaţi pentru școli, organizare concursuri pentru ocuparea unor posturi vacante, gestionare personal.În prezent activez în cadrul Biroului de pregătire profesională a Inspectoratului de Poliţie Judeţean Vaslui și mă ocup de pregătirea de specialitate a personalului, alături de ofiţeri instructori pentru pregătirea practică a poliţiștilor (educaţie fizică și autoapărare, tactica poliţienească, tragere cu armamentul din dotare și conducerea autovehiculelor de serviciu în regim prioritar). Împreună asigurăm derularea programelor de formare profesională continuă, teoretică și practică pentru personalul unităţii.În calitatea mea de licenţiat în Pedagogie/ Știinţe ale Educaţiei, am încercat mereu la locul de muncă să gândesc orice activitate profesională în termeni didactici: mi-am propus obiective concrete și măsurabile, am transmis conţinuturile folosind metode și mijloace bine alese, întotdeauna am evaluat nivelul de realizare a obiectivelor propuse, dar și sistemul, în ansamblul său. Totul cu foarte mare rigoare. Aceasta este reţeta mea de succes profesional, pentru care îi sunt recunoscătoare școlii ieșene de pedagogie."

Cristina Cozma

Ofițer specialist în Științe ale Educației, Biroul de pregătire profesională din cadrul Inspectoratului de Poliție Județean Vaslui

"În primul rând, sunt tare onorată să scriu aceste rânduri, sper să fie cu folos și să ofer o mică busolă pentru cine caută una.Când mă gândesc la alegerea facultăţii călătoresc în timp și ajung în clasa a X-a, perioadă în care nu știam foarte clar care va fi parcursul, dar ce știam clar era că vreau să ajut, vreau să ajut oamenii așa cum pot și așa cum resursele mi-o permit. Terminasem un profil real și notele de la BAC nu reflectau pasiunea mea pentru psihologie, dar clar influenţau intrarea mea la facultate. Ulterior, am ajuns să intru la taxă, dezamăgită, demoralizată, crezând că nu o să mă descurc și nu voi reuși să îmi ating ţelul.După primul semestru, notele m-au propulsat printre primii. Poate că m-a ajutat conștiinciozitatea, dar mai mult decât atât, am avut onoarea de a fi studenta unor cadre didactice care au investit în pasiunea noastră pentru acest domeniu, ne-au răspuns la curiozităţi, ne-au ghidat, au oferit perspective și oportunităţi. Ne reaminteau zilnic despre scopul nostru în această instituţie, numindu-ne „viitori colegi”, „psihologi în devenire”.Și pas cu pas, oră după oră, au încurajat în noi abilităţi și calităţi indispensabile domeniului, asta pentru că a fi psiholog nu este doar o profesie, este un stil de viaţă. Așa că au insuflat moduri de a gândi și acţiona deosebit de sănătoase, ne-au oferit bucăţi mari și semnificative din experienţa lor în domeniu, din miile de ore dedicate studiului și cercetării.Am făcut și voluntariat în anii de studenţie, m-a ajutat acea perioadă să pot înţelege despre mine cu ce categorie de vârstă pot lucra, care îmi sunt dificultăţile, de ce abilităţi am nevoie, ce informaţii este nevoie să mai sedimentez.Ulterior am urmat un program de master și o școală de formare cognitiv-comportamentală. În acea perioadă, majoritatea cursurilor s-au desfășurat online, însă toate cadrele didactice s-au mobilizat pentru a ne livra informaţia cât mai calitativ cu putinţă, în pofida dezavantajelor date de mediul online.În prezent lucrez la cabinetul privat ca psihoterapeut și la o clinică medicală în calitate de psiholog clinician.Când scriu aceste rânduri mă tot întreb ce aș fi avut nevoie să aud la începutul acestui drum sau ce-am auzit, ce a rămas cu mine. Pare un parcurs lung și anevoios, dar este necesar pentru dezvoltarea voastră ca profesionioniști. Toate etapele dezvoltă competenţe importante.Am făcut o călătorie frumoasă în timp, pe care aș repeta-o oricând cu inima deschisă. Mult succes vă doresc în călătoria voastră și nu uitaţi că atunci când faceţi ceea ce vă place, negreșit ajungeţi la destinaţie.Investind în pregătirea voastră, rezultatele nu vor întârzia să apară."

Maria Magdalena Abrăcel

Psihoterapeut

"Mergând pe holurile facultăţii în anul I de licenţă, îmi amintesc când i-am văzut pentru prima dată pe profesorii extraordinari din cărţile cărora învăţasem zeci de ore, ani la rând, pentru olimpiadă. Mă simţeam emoţionată că acum puteam sta în bancă să asist la cursurile dumnealor și să le pot adresa întrebări clarificatoare. De fiecare dată când zăream câte un alt chip de distins autor pe holuri, mă entuziasmam nespus. Le mulţumesc tuturor cadrelor didactice ale departamentului de psihologie pentru pregătirea mea ca om, psiholog și cercetător în toţi acești ani minunaţi petrecuţi împreună.La scurt timp după finalizarea studiilor de licenţă, m-am înscris la examenul de titularizare la disciplina consiliere psihopedagogică. Am obţinut nota 10, una din cele șase note de 10 la această disciplină la nivel naţional și singura notă de 10 din judeţul Iași, la doar 22 ani. Am avut o bucurie imposibil de cuprins în cuvinte! Nu îmi venea să cred că toată munca mea din toţi acești ani s-a finalizat cu un rezultat atât de rar. Toate aceste lucruri nu ar fi putut fi îndeplinite fără îndrumarea riguroasă a distinselor cadre didactice ale Facultăţii de Psihologie, preocupate în permanenţă de un act educaţional de cea mai înaltă calitate.În continuarea pregătirii mele profesionale, am urmat un program de studii masterale în specializarea Psihologie Clinică și Psihoterapie, precum și formarea în psihoterapie cognitiv-comportamentală. În timpul masterului, facultatea mi-a oferit o oportunitate vastă de practică săptămânală în domeniul psihologiei clinice. Astfel, pe parcursul celor 2 ani de practică, am asistat la activitatea a opt psihologi și am interacţionat cu pacienţi ai secţiei de psihiatrie din șase instituţii partenere. În completarea practicii clinice, facultatea a facilitat cursuri și seminarii privind tehnici din diverse abordări psihoterapeutice, precum și perfecţionarea în domeniul cercetării. Port în suflet un respect considerabil tuturor mentorilor sub îndrumarea cărora am asimilat bazele profesiei de psiholog în toţi acești ani.Sunt profund recunoscătoare pentru toate oportunităţile pe care Facultatea de Psihologie mi le-a oferit pe parcursul anilor de studenţie. Recomand oricărui psiholog în formare programele de studii ale Facultăţii de Psihologie din Iași, unde va învăţa tainele psihologiei sub îndrumarea unor cadre didactice extraordinare, cu standarde înalte, ce și-au dedicat întreaga viaţă performanţei. Pentru cititori, doresc să mai spun doar atât: pe parcursul formării vor exista multe frânturi care nu vor avea un sens, dar care la finalul drumului reprezintă piese importante din puzzle-ul specialistului care ești astăzi. Formarea pentru profesia de psiholog presupune mulţi ani de dedicare deplină și disciplină."

Prof. Teodora Palade

prof. consilier școlar, psiholog, psihoterapeut (în formare)

"Facultatea de Psihologie a fost singura mea opţiune după terminarea liceului. Am acţionat după principiul totul sau nimic, iar în acest caz simt că am primit totul.Pe parcursul celor 3 ani de studenţie, am avut ocazia să întâlnesc profesori foarte bine pregătiţi, corecţi şi care mi-au servit ca model pentru formarea mea în domeniu. Experienţa studenţiei a fost întregită de colegii cu care am petrecut momente frumoase în perioada sesiunii, dar şi în cadrul eventimentelor organizate de asociaţiile studenţeşti, vizionând filme şi participând la workshop-uri pe diverse tematici. Toate aceste activităţi au fost organizate la îndemnul şi sub supravegherea unor cadre didactice şi aveau un scop bine definit: dezvoltarea persoanală a studentului.După finalizarea ciclului de licenţă am urmat un program de masterat în „Evaluarea formarea şi consilierea psihologică a personalului”. Această experienţă a fost total diferită faţă de primii 3 ani petrecuţi în facultate. Profesorii se raportau la noi ca la nişte profesionişti şi i-am simţit mai aproape de studenţi. Cadrele didactice ne-au venit în sprijin prin informaţiile oferite în cadrul cursurilor şi seminariilor, prin înţelegerea oferită persoanelor care activau profesional, dar şi prin recomandările oferite în vederea obţinerii unui loc de muncă. Pot spune că activităţile didactice m-au ajutat mai mult decât informaţional întrucât ele s-au axat atât pe dezvoltarea persoanală individuală, cât şi la nivel de grup.Recunosc că pe parcursul anilor de facultate am trecut prin diverse stări de la bucurie, extaz, până la tristeţe şi dorinţa de a renunţa. Ce a făcut diferenţa în acest sens şi m-a ajutat să continui, au fost profesorii, care au avut mai multă încredere în mine decât probabil am avut-o eu în momentul respectiv.În timpul studiilor masterale, mi-am început activitatea profesională ca psiholog în cadrul unei asociaţii, iar după o perioadă am simţit să fac o schimbare. Astfel, am acceptat oportunitatea de a activa în domeniul clinic.Pentru a deveni profesionistul la care aspiram şi din dorinţa de a cunoaşte cât mai multe, am luat decizia de a urma un alt program de studii în altă specializare. Fără să mă gândesc de prea multe ori, am ales aceeaşi facultate. În completarea dezvoltării academice, am început în aceeaşi perioadă şi formarea în terapie cognitiv-comportamentală. Timpul a trecut, am reuşit să finalizez cu brio fiecare program academic început, dar îmi dau seama că momentul definitoriu al formării mele a fost primul master. În perioada respectivă, am luat cele mai importante decizii atât pe plan personal, cât şi profesional. Adevărul este că nu aş fi reuşit de una singură, dacă nu aveam alături mentori care să mă susţină, să îmi ofere o altă perspectivă asupra lucrurilor şi să aibă încredere în mine că voi reuşi.Consider că este foarte importantă facultatea pe care o alegi, dar cel mai important este să faci ce îţi place şi să ai oamenii potriviţi care să vină în sprijinul formării tale ca profesionist. Eu simt că am avut parte de profesori pregătiţi, care mi-au oferit un exemplu şi un gând bun la nevoie, mai ales în situaţiile de incertitudine. Acest lucru a fost mai mult decât suficient fiindcă m-a ajutat să parcurg etapele necesare pentru a descoperi ce mi se potriveşte şi să acţionez în acest sens.Pentru fiecare cititor, care îşi doreşte un cadru organizat, motivant şi suportiv, programele oferite în cadrul acestei facultăţi pot fi o experienţă potrivită şi plăcută în măsura în care se depune un efort individual caracterizat prin asumare, implicare şi dedicare.Cu gânduri bune şi deplină recunoştinţă,Anamaria Pădurariu"

Anamaria Pădurariu

Psiholog şi psihoterapeut

"Nimic nu este întâmplător, însă…Alegerea facultăţii a fost, de fapt, alegerea destinului. Paşii mi-au fost purtaţi către această facultate fără a şti cu siguranţă ce urmează. Eram un copil încă, unul visător şi plin de speranţe. Drumul către facultate a fost drumul către devenirea mea de astăzi. Iniţial, am avut impresia că sunt pe un teren nesigur (erau atâtea noutăţi: seminarii, cursuri, profesori vestiţi despre care abia aflam, sesiuni, restanţe)… Dar, Doamne, câte aveau să mă înveţe toate!Facultatea de Psihologie şi ştiinţe ale Educaţiei din cadrul Universităţii ”Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi a reprezentat o piatră de temelie solidă la devenirea mea ca om, ca profesionist. Aici aveam să descopăr cât de mult îmi place să lucrez cu copiii şi pentru copii. Am ştiut că mi-am găsit calea după primele ore de practică la care am asistat. Îmi aduc şi acum aminte de experienţele avute la Liceul Pedagogic „Vasile Lupu”, unde am avut ocazia, pentru prima dată, să fiu… profesor pentru o oră. Câte emoţii am avut, câte materiale am pregătit şi câte sfaturi am primit de la doamnele şi domnii profesori! Au fost şi multe încurajări. Încurajări care m-au adus astăzi în momentul în care le sunt recunoscătoare pentru tot parcursul meu.Am învăţat despre cât de important este să munceşti ca să obţii ceea ce-ţi doreşti zi de zi. Îmi amintesc şi acum, cu drag, cum am lucrat la una dintre disciplinele studiate în facultate, Managementul Proiectelor Educaţionale, un proiect pe care doamna profesor Rogoz Nicoleta l-a corectat etapă cu etapă, în cel mai minuţios mod. Recunosc, aşteptam cu multă nerăbdare însemnările dumneaei pentru fiecare etapă în parte, pentru că ştiam că desprea asta este ÎNVĂţAREA.Un îndemn pe care l-aş da tuturor viitorilor studenţi este să se implice în cât mai multe dintre activităţile şi experienţele oferite de universitate. Se vor lega prietenii, se vor învăţa lecţii, se vor şlefui caractere.Astăzi sunt profesor pentru învăţământul primar, la o şcoală cu predarea integrală în limba engleză. Astăzi mă pot numi învăţătoare datorită oamenilor care mi-au insuflat valori, învăţături, exemple şi modele de bună practică … profesorii mei!Pedagogia a fost şi va rămâne specializarea mea de suflet. Profesorilor care mi-au stat în faţă, mă înclin cu respect. Le mulţumesc şi le sunt recunoscătoare pentru dăruire, profesionalism şi îngăduinţă!"

Prof. pt. învăţământul primar Alexandra-Mihaela Brăteanu

Facultatea absolvită:UAIC, Facultatea de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei, Specializarea:Pedagogie, promoția2016

"Cursurile Facultăţii de Psihologie şi ştiinţe ale Educaţiei au venit ca o continuare firească a ceea ce mi-am dorit toată viaţa să fiu, un profesor care nu transmite doar informaţii copiilor, într-un cadru armonios, bazat pe respect şi încredere, ci şi unul care să-i motiveze, respectiv să-i determine pe elevi să-şi dorească să ştie şi să acţioneze conform aspiraţiilor fiecăruia de a deveni.După absolvirea Liceului Pedagogic ,,Vasile Lupu” din Iaşi, unde am avut nenumărate exemple de profesori dedicaţi, care au reuşit să-mi insufle dragostea pentru cariera didactică, pentru a îmbrăţişa această profesie cu maximă responsabilitate şi totală implicare, au urmat primii ani la catedră. Nu au fost uşori, dar nici foarte grei pentru că, din fericire, practica pedagogică efectuată în timpul liceului m-a ajutat foarte mult, reuşind relativ repede să mă adaptez cerinţelor şcolii, elevilor şi părinţilor. Bineînţeles că aveam stângăciile specifice tânărului debutant, însă cu perseverenţă, dorinţa de a descoperi cât mai repede tainele ,,dăscălitului”, dar şi cu colegi săritori şi bine intenţionaţi, gata oricând să ajute la nevoie, am reuşit să-mi conturez imaginea cadrului didctic la care am visat.Fac parte dintr-o generaţie care a copilărit în anii ’70, a învăţat în anii ’80, respectiv şi-a început cariera didactică în anii ’90. Am fost martora multor schimbări, pentru care nu am simţit de fiecare dată că sunt pregătită şi, tocmai de aceea, atunci când a apărut oportunitatea de a urma cursurile Facultăţii de Psihologie şi ştiinţe ale Educaţiei, specializarea Pedagogia Învăţământului Primar şi Preşcolar, nu am sta prea mult pe gânduri, chiar dacă trecuseră ceva ani de când eram la catedră. Era o provocare, dar mai ales o necesitate pentru a fi un cadru didactic complet, adăugând la ceea ce ştiam deja, informaţii utile şi necesare unei societăţi aflate într-o continuă schimbare, la care trebuia să fac faţă cu succes.La începutul fiecărui an şcolar apăreau schimbări de legislaţie, de curriculum, de implementare a noilor teorii ale educaţiei, de noi abordări în psihologia copilului, aflat şi el în iureşul schimbărilor de toate felurile. Aşadar, am adăugat la formarea mea, în anii de facultate, cunoştinţe care m-au ajutat să construiesc ”bucăţica mea de educaţie”. Am învăţat să accesez programe şi proiecte, am dobândit cunoştinţe legate de tehnologia informaţiilor, am studiat managementul învăţării eficiente, teoria evaluării, dar mai ales să abordez copilul prin prisma mai multor tipologii/ profiluri psihocomportamentale – a celui cu abilităţi înalte ori a celui cu nevoi speciale. Am învăţat cum să împărtăşesc colegilor mai tineri din experienţa mea didactică, dar mai ales să aplic abilităţile dobândite de-a lungul anilor. Cu sprijinul specialiştilor din domeniul educaţiei, adică a profesorilor din facultate, am căpătat încredere şi am primit imboldul de a face mai mult, de a ,,constui”o şcoală unde fiecare copil, părinte şi cadru didactic să poată spune ,,Îmi iubesc şcoala!”. Aşadar, aşa cum îmi spunea unul din profesorii mei din facultate, te îndemn şi pe tine, cel care citeşti portretul meu, să: ,, Ai curaj să îţi duci ideile până la capăt! Vei fi surprins/ă câţi oameni îţi vor fi alături şi te vor ajuta!”Cu bucurie şi cu mândrie pot afirma că a avut mare dreptate şi că sunt înconjurată de oameni buni, mult mai buni decât mine, dar cu care mă completez şi de la care învăţ, aşa cum învăţ de la fiecare elev pe care îl am în clasă!"

Prof. pt. învăţământul primar Liliana Minea

Facultatea absolvită:UAIC, Facultatea de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei, Specializarea:Pedagogia învăţământului primar şi preşcolar, promoția2008

"Sunt în dulce armonie mereu, iar combinaţia dintre acestea mă determină întotdeauna să fac alegerile care se dovedesc a fi cele mai potrivite pentru mine, chiar şi atunci când amintesc de demersul meu profesional. Dacă ar fi să mă întorc la vârsta pe când urmam şcoala generală, n-aş şti ce să răspund la întrebarea „ce vrei să te faci atunci când vei fi mare?”. Dacă ar fi să mă trimit în perioada de începuturi a liceului, aş răspunde că vreau să lucrez în învăţământ doar pentru că m-a sfătuit tata, căruia o să mă aplec mereu cu mulţumiri, pentru că l-am ascultat. A vrut ca eu să îmbrăţişez una dintre cele mai frumoase, demne şi curate meserii. Dacă ar fi să fac un exerciţiu de imaginaţie şi să mă ancorez în viitor, peste trei decenii, de pildă, tot aceleaşi studii le-aş urma, tot aceiaşi profesori aş dori să-i am în faţa mea, tot profesor educator aş deveni.Dragostea faţă de copii a devenit mijlocitorul dintre mine şi educaţie, iar astăzi sunt omul ce cumulează frumoasele experienţe din liceu, din facultate, şi chiar cele de care am avut parte la catedră. În anul 2010 am ales să încep studiile în domeniul ştiinţe ale Educaţiei la UAIC, pentru a mă perfecţiona continuu, dat fiind că deja mă apropiasem de ceea ce înseamnă întreg procesul educativ. În paralel, am şi lucrat, am şi învăţat. Cred că a fost perioada cea mai productivă din viaţa mea, având în vedere că mă împărţeam între două activităţi pe care le desfăşuram concomitent/ complementar şi care mă întregeau. Rezultatele bune pe care le-am obţinut atât în mediul academic, cât şi în cel profesional, m-au motivat să continui şi să duc la bun sfârşit tot ceea ce mi-am propus.Facultatea nu doar că m-a ajutat să cresc din punct de vedere cognitiv, ci m-a făcut OM MARE. Am prins curaj, mi-am desfăcut aripile, am învăţat ”să zbor”. Am învăţat să am încredere în opinia mea şi să nu îmi ascund părerile, să mi le expun în spaţiu larg. Mi s-a lărgit orizontul şi sunt profund recunoscătoare pentru acest fapt. Am luptat pentru un loc al meu în societate. L-am obţinut cu dârzenie şi cu o dorinţă arzătoare de a fi recunoscută drept „doamna”, o doamnă a lor, de către copii."

Prof. pt. învăţământ preşcolar Ema Tănase

Facultatea absolvită:UAIC, Facultatea de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei, Specializarea:Pedagogia învăţământului primar şi preşcolar, promoția2014

"Se spune că dacă trebuie să te compari cu cineva, acel cineva eşti tu, cel din trecut. Această comparare mă duce înapoi în timp, acolo unde am decis că trebuie să-şi aibă startul formarea mea  profesională. Datorez ceea ce am devenit astăzi tututor cadrelor didactice ale acestei instituţii. Disciplinele sunt astfel create pentru a-i permite oricărui student să-şi poată clădi întregul din punct de vedere profesional. Un profesor poate fi titularul mai multor discipline, iar datorită expunerii, datorită interacţiunilor repetate, cinci dintre aceştia au devenit şi rămas în timp stâlpi în viaţa mea profesională.Aveam să înţeleg de ce„viaţa normală este una cu probleme, prezenţa acestora dând  sens vieţii pentru că soluţia rezolvării lor este în viitor. Deci a avea probleme înseamnă a fi orientat către viitor” de la domnulprofesor Dafinoiu.Aportul adus de interacţiunea profesor-student din  cadrul cursurilor si seminariilor,  sub lumina demnităţii, a moralităţii şi sub cea a evidenţierii diferenţei dintre ştiinţă şi pseudoştiinţă a fost unul uriaş. Aceste atribute întâlnindu-le în cea mai activă interacţiune din cadrul cursurilor si seminariilor doamneiprofesor Daniela Zaharia, unul dintre cadrele didactice care, în opinia mea, a conturat, în cel mai funcţional mod, latura umană cu cea profesională. Ne cunoştea pe toţi. Imi amintesc şi acum feedback-urile de final de an, personalizate în funcţie de profilul fiecăruia dintre noi. Mie mi-a spus că sunt„serioasă şi determinată” şi mi-a vorbit vreo 15 min despre mine şi competenţele mele. A fost cel mai frumos feedback primit vreodată de la un profesor. Acel moment a fost unul de o validare puternică, atât de puternică încât să merite să-l port cu mine peste ani.Pe baza cursurilor din cadrul disciplinei„Evaluarea si stimularea performanţei profesionale” am creat un program de training pentru stimulare a performanţei, care a fost aprobat şi validat de către instituţia care mi l-a solicitat. Îmi amintesc despre acest proiect că  mi-a adus, pe lângă prestigiu, o recunoaştere financiară. A fost prima mea recunoaştere financiară legată de profesia de psiholog. Cât despre domnulprofesor Andrei Holman, afirm că este o forţă intelectuală extraordinară. Consider că pentru armonizarea şi consolidarea multora dintre valorile de care are mare nevoie societatea, ar trebui ca măcar la câteva cursuri să participe orice cetăţean indiferent că este sau nu piholog, că este sau nu student. Te preia din subiectivismul  în care trăieşti şi te duce unde trebuie. De altfel, “Este foarte greu să gândim corect”,„Emoţia pozitivă, prosteşte”,„Îndemnul, fii fericit cu orice preţ pentru că aşa cere societatea că trebuie să te aliniezi”, sunt doar câteva citate pentru care cursurile de Psihologie Cognitivă pot însemna  o eficientă dezvoltare personală, echivalentul multor şedinţe de terapie.O altă disciplină care mi-a devenit profesie este Psihologia Aplicată în domeniul Transporturilor.Imi amintesc şi acum, sala de la parter, scaunele tapiţate cu un material de culoare roşie, stăteam în prima bancă şi, deşi domnulprofesor Havârneanuavea un stil foarte savuros de a ţine cursurile, eu  trăiam o puternică activare emoţională. Imi amintesc cu entuziasm trimiterea proiectelor, când trebuia să respectăm deadline-ul, ziua X, orele 23:59. Nici în cadrul campionatelor mondiale, ultimul minut nu era trăit cu atâta intensitate, aşa cum îl trăiam unii dintre noi, mai ales cei care aveam în paralel şi două job-uri. Un alt cadru didactic care a contribuit considerabil la formarea mea în cadrul aceleiaşi specializări (Psihologia Transporturilor)  este doamnaprofesor Simona Popuşoi, despre care cred că este unul dintre cele mai competente cadre didactice şi despre care mai cred că ar putea preda  multe dintre disciplinele facultăţii. Cu siguranţă peste ani nu voi mai şti cu exactitate paşii necesari pentru  a uni  două baze de date. Ceea ce ştiu, în schimb, este faptul că îi voi purta recunoştinţă pentru a mă fi învăţat cum să  interpretez profilul conducătorului auto şi tot ceea ce ţine de partea aplicată a psihologiei în activitatea de la cabinet. Recomand cu căldură cartea domniei sale”Emoţii la volan”editura Univ. Al. I. Cuza, Iaşi , apărută în Martie 2022,nu doar studenţilor,ci  tuturor, indiferent de profesie sau vârstă, cu sau fără permis de conducere, pentru o  actualizare a ceea ce înseamnă literatura de specialitate cu privire la aspectele subiective, emoţionale, care favorizează producerea accidentelor rutiere. Poate fi şi un cadou pentru noi înşine sau pentru cineva  drag, o invitaţie la conştientizare, o invitaţie până la urmă, la viaţă. A înţelege  înseamnă a preveni, lucru care ne-ar ajuta să nu mai fim pe locul 1 în Uniunea Europeană la numărul de accidente rutiere.Astăzi, societatea în care trăim, promovează, din punctul meu de vedere, aspecte tot mai   superficiale, oameni care se validează prin apariţii, (raiul  fiind mediul online),  promovează o gândire pozitivă cu orice preţ  chiar şi atunci când  emoţiile trăite nu sunt în concordanţă cu îndemnul, copiii sunt uitati în faţa ecranelor, iar  modestia, demnitatea şi altruismul încep să nu-şi mai aibă locul. Intervine compararea socială, iar din dorinţa de a apărea fericiţi cu orice preţ, oamenii ajung chiar să-şi inhibe emoţiile negative, deşi sănătoase. Este firesc şi faptul că nicio instituţie de învăţământ  nu poate fi un substitut deplin al educaţiei primite acasă. Le mulţumesc primilor pedagogi din viaţa mea,părinţilor mei, care mi-au trasat limitele valorilor morale şi le mulţumescprofesorilor acestei instituţii, care le-au preluat, consolidat şi în plus, m-au ajutat în următoarea etapă care a însemnat dezvoltarea mea profesională. Dacă în urmă cu ceva ani, liceul era obligatoriu pentru a putea desfăşura o activitate în câmpul muncii, echivalentul a ceea ce cândva era liceul, astăzi  este reprezentat de o facultate.Aşadar, astăzi facultatea este o necesitate. Avantajul este că modelele pe care aceasta le oferă, se transmit nouă, studenţilor. Le preluăm, iar de aici ne revine şi responsabilitatea  de a face astfel încât ecoul moralităţii, al altruismului, al compasiunii, al modestiei, al decenţei, al respectului pentru diversitate,etc.  să ajungă în societate, la cât mai mulţi oameni.Cât de înălţătoare, oare, poate fi pentru un profesor de psihologie conştientizarea  faptului că anual formează sute/ mii de psihologi pe care-i ”oferă” unei societăţi care este din ce în ce mai supusă încercării?!Cu o deosebită recunoştinţă pentru omul care am devenit!"

Psih. Anca Harpa

Psiholog, Cabinet Individual de Psihologie Anca Harpa

"Am visat din copilărie să devin învăţătoare, iar mărturie îmi sunt cei apropiaţi care își aduc aminte, cu siguranţă, că răspunsul la întrebarea „Ce îţi dorești să devii atunci când vei crește?” era întotdeauna același. De ce am ales dintre toate tocmai această profesie? Există o multitudine de motive, însă toate se reduc pentru mine la un cuvânt simplu: magie. Magia cu care mi-am admirat întotdeauna profesorii, magia care mă determină să fiu asemenea lor, să cunosc mai mult și să învăţ din toate câte ceva. Mai târziu, alături de magie s-au adăugat dragostea și grija pentru copii, fapt pentru care pot spune astăzi că îmi iubesc profesia.Având în vedere că întotdeauna mi-am dorit să fiu alături de oameni, să am ocazia să îi ajut, și mai ales să fiu aproape de copii, pentru a-i sprijini, alegerea facultăţii nu a fost un proces dificil. Am fost fermă în decizia de a deveni un viitor cadru didactic ce va avea menirea de a-și dedica priceperea și fiecare moment pentru ca generaţiile ce-i vor trece „prin mâini” să devină din oamenii mici de astăzi, oamenii mari de mâine. În anul 2017 pășeam spre această nouă etapă – temătoare pentru necunoscut, însă plină de speranţa că voi reuși. Și așa a fost! Singurul gând pe care l-am avut în minte la începerea facultăţii a fost acela de a reuși să devin o studentă eminentă, să pun pasiune în ceea ce fac pentru a reuși să acumulez cât mai multe cunoștinţe și experienţe, astfel încât acestea să mă ajute în calitate de viitor profesor, la catedră, în faţa copiilor. Nu am rămas dezamăgită nicio clipă de ceea ce am ales, iar așteptările mele s-au confirmat, mai ales în momentele în care toţi profesorii și mentorii ce au reușit admirabil să ne ghideze pașii în această „călătorie” au fost alături de noi, ascultându-ne opiniile și ajutându-ne constant să devenim o variantă mai bună a noastră.Facultatea a reprezentat, într-adevăr, pentru mine, pe lângă amalgamul de emoţii, un amestec echilibrat între profesori extraordinari, de la care am învăţat că REŢETA SUCCESULUI vine în primul rând din SUFLET, colegi foarte ambiţioși, dar și cooperativi, proiecte diverse și oportunităţi deosebite, atât pentru dezvoltarea profesională, dar și pentru cea personală. Perioada studenţiei m-a învăţat să am o perspectivă mai largă asupra lumii, să privesc din unghiuri diferite situaţiile, să întrezăresc soluţii chiar și pentru situaţiile care par a fi imposibile uneori.Timpul a trecut și iată-mă ajunsă pentru prima dată în faţa copiilor. A fost un sentiment unic să știu că din studenta care își asculta cuminte, din bancă, profesorii, cu atâta interes, acum mă aflam în postura celui care ţine cheile cunoașterii în mâinile sale, cel care își pune o parte din sufletul său în slujba celor pe care și-i dorește educaţi. Acum, după trecerea anilor, îmi dau seama că dragostea pentru profesia aleasă se reflectă întotdeauna în relaţia cu elevii mei – în zâmbetele lor, în bucuria acceptării provocărilor zilnice, precum și în momentele în care sunt cuprinși de entuziasm și încântare pentru că vor învăţa lucruri noi. Toate acestea mă motivează și îmi demonstrează că mă aflu pe drumul cel bun.Pot spune fără echivoc faptul că o altă meserie nu mi-ar putea aduce atât de multă fericire și împlinire. Îmi place să fiu înconjurată de ochi curioși, minţi agere, spirite creative pe care să le îndemn să se dezvolte armonios. Îmi este drag să fiu la catedră pentru elevi, pentru energia lor, pentru felul în care știu să se bucure unii cu ceilalţi, dar și pentru părinţii care depun efort în a-i susţine și care apreciază fiecare dintre activităţile propuse.Întreaga mea recunoștinţă se îndreaptă către toţi profesorii care au contribuit la formarea mea în cadrul Facultăţii de Psihologie și Știinţe ale Educaţiei, către toţi aceia care au reușit să mă facă să visez, să fiu curajoasă, să îmi caut menirea și să conștientizez cât de important este drumul pe care l-am ales. În speranţa că experienţa mea va fi de folos, doresc să transmit un gând actualilor și viitorilor studenţi. Poate nu veţi fi profesorii perfecţi, dar cu siguranţă veţi reuși să oferiţi întotdeauna ce este mai bun și să transmiteţi celor din jurul vostru valori care să șlefuiască destine!"

Prof. pt. învăţământul primar Laura - Paraschiva Cîșlariu

Facultatea absolvită:Facultatea de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei, Specializarea:Pedagogia învăţământului primar şi preşcolar, promoția2020

"Viaţa mea de studentă la UAIC a fost una extraordinară! Am spus această frază tuturor celor care m-au întrebat cum a fost experienţa mea la Universitatea ”Alexandru Ioan Cuza” din Iași.Totodată, Facultatea de Psihologie și Știinţe ale Educaţiei m-a ajutat să-mi îndeplinesc cel mai mare vis – acela de a fi „doamna educatoare”. În anii terminali ai liceului eram sigură că doresc să devin studentă la Cuza și că vreau să trăiesc fiecare moment la intensitate maximă. Exact așa a și fost. Încă din ziua admiterii, o zi în care am avut emoţii cum nu mai avusesem până atunci, a început un nou capitol din viaţa mea. Eram convinsă că va fi unul memorabil. În acea zi mi-am cunoscut majoritatea colegelor dar și pe doamna profesor Eugenia Pașca. Am intrat tremurând în amfiteatru, cu un dosar galben în mâini, așteptându-mi liniștită rândul. După admitere, puteam să mă numesc deja studentă la Facultatea de Psihologie și Știinţe ale Educaţiei! Eram așa de mândră încât nici măcar gândul că voi pleca pentru prima dată de acasă nu-mi putea umbri bucuria.Au urmat trei ani frumoși pe care mi-i aduc aminte cu drag. Ani în care am pus bazele profesiei pe care o practic, în care am legat prietenii și ani în care am trăit cele mai mari emoţii. Fiecare curs și seminar au fost un prilej de a învăţa ceva nou și de a ne îmbunătăţi cunoștinţele despre acest frumos domeniu, al educaţiei.Fiecare dintre profesorii care mi-au fost alături a sădit în mintea mea o bucăţică din cunoașterea de care mă bucur astăzi, și pe care o valorific în calitate profesor pentru învăţământul preșcolar. Tot ceea ce sunt și tot ceea ce știu le datorez domniilor lor. Devotamentul de care au dat dovadă m-a determinat să fiu la fel de responsabilă și bine informată mereu, așa cum am văzut la fiecare curs, seminar sau oră de practică. Pe lângă cunoștinţele teoretice pe care mi le-am însușit cum am știut eu mai bine, pentru a le aplica în mod corespunzător în faţa copiilor, am primit și nenumărate sfaturi preţioase care îmi sunt de folos și pe care mi le amintesc mereu. De la vestimentaţia adecvată pentru un profesor pentru învăţământul preșcolar, la tonul pe care trebuie să îl folosim în instruirea copiilor și până la modul de abordare a celor mici, toate aceste aspecte le-am învăţat în anii de facultate.A fi student la Facultatea de Psihologie și Știinţe ale Educaţiei mi-a oferit oportunitatea de a cunoaște oameni de seamă pentru învăţământul românesc. Acum am în bibliotecă lucrări semnate de profesorii mei și mă mândresc cu faptul că i-am cunoscut personal, că am avut oportunitatea de a mă forma profesional sub îndrumarea dumnealor, precum și pentru că am avut ocazia de a mă bucura de toate experienţele didactice pe care, cu profesionalism, mi le-au dăruit!"

Prof. pt. învăţământ preşcolar Sorina-Iuliana Știr

Facultatea absolvită:UAIC, Facultatea de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei, Specializarea:Pedagogia învăţământului primar şi preşcolar, promoția2014

"Din interiorul sălilor de examen pline de emoţii, facultatea se simte nesfârșită… însă, viaţa merge mai departe, cu amintiri frumoase, profesorul de azi privește înapoi la anii de studenţie. Se spune că în viaţă nimic nu este întâmplător, ceea ce pot spune și eu despre Facultatea de Psihologie și Știinţe ale Educaţiei. După absolvirea celor 3 ani de licenţă, cu momente de neuitat și provocări zilnice, consider că nu eu am ales-o, ci ea m-a ales pe mine.Am terminat cursurile Facultăţii de Psihologie și Știinţe ale Educaţiei din cadrul Universităţii ,,Alexandru Ioan Cuza” din Iași în anul 2021. Astfel, am avut oportunitatea de a avea ca dascăli nume semnificative din domeniul educaţiei: domnul profesor Constantin Cucoș, doamnele profesor Mariana Momanu, Carmen Creţu, Simona Butnaru, Nicoleta Popa, dar și mulţi alţii ce au pus bazele pedagogiei românești. Domnul profesor Alois Gherguţ este, fără îndoială, cel care mi-a insuflat prin disciplinele în cadrul cărora am lucrat împreună, prin dedicare și profesionalism, dorinţa de a naviga în domeniul educaţiei speciale. Consider că, fiecare curs și seminar din cadrul formării mele iniţiale, din facultate, a pus câte o cărămidă la zidul parcursului meu profesional.Profesorii mei sunt cei care m-au îndrumat în a descoperi că pedagogia și educaţia, în sine, nu sunt despre citate perfecte din scriitori celebri, ce trebuie memorate, ci că ne învaţă, mai degrabă, să extragem învăţăminte chiar și din eșec și să ne construim propriile experienţe și moduri de a ne raporta la lume, să ne găsim propriul drum. Este vorba, cu precădere, despre procesul de căutare și identificare a ceea ce te pasionează, precum și despre curajul de a începe să-ţi trasezi propriul drumul pornind de la aceasta. Pe parcursul celor 6 semestre din cadrul studiilor de licenţă am înţeles că învăţarea merge dincolo de sala de curs, iar o notă mai mică nu determină rezultatul final .. Forţa cu care perseverezi mereu în a deveni cea mai bună versiune a ta este cea care face diferenţa!Facultatea de Psihologie și Știinţe ale Educaţiei mi-a pecetluit drumul și pentru următoarea provocare a vieţii: profesia de cadru didactic. Cu fiecare clipă petrecută alături de copii realizezi că a fi profesor reprezintă un proces continuu de învăţare, iar doza zilnică de entuziasm o primești întocmai din partea celor pe care îi formezi, a elevilor ce trezesc în tine dorinţa de a avea un scop măreţ: acela de a schimba lumea… câte puţin, în fiecare zi, pentru binele lor și al întregii societăţi. Îndemn viitori studenţi să îndrăznească să descopere tainele acestei facultăţi, a specializării de pedagog, și îi asigur că dacă își doresc cu adevărat vor reuși!Dragă Facultate, mulţumesc pentru amintiri și pentru cele mai semnificative experienţe de învăţare, care mi-au dezvăluit o lume fascinantă, aceea a educaţiei de calitate!"

Claudia-Mihaela Vârnacea

Profesor de psihopedagogie specială, Liceul Tehnologic Special ,,Vasile Pavelcu” Iași

"Multă lume mi-a ”furat” decizia de a merge la facultatea de psihologie, considerând că am fost un urmaş firesc al părinţilor mei, absolvenţi, la rândul lor, ai aceleaşi facultăţi. Încep prin a-mi lua acum, oficial, decizia înapoi, pentru că a fost a mea 😊. Am decis în clasa a 7-a că vreau să fac psihologia şi am rămas dedicată  acestei căi până în prezent, dar în felul meu.De mică am fost analitică, empatică şi mi-a fost uşor să detectez minciuna, dar şi adevărul, pur intuitiv. Prin urmare visul de a deveni terapeut a fost unul natural, firesc – deja făceam asta şi o făceam pe gratis şi forţat cu toată lumea care îmi ieşea în cale. Mulţi mi-au mulţumit, mulţi nu m-au mai suportat 😊.Şi totuşi nu am ajuns să fiu terapeut. Pentru că, atunci când am crescut mare, mi-am dat seama că, de fapt, nu îmi place. Sunt o persoană atât de orientată spre soluţii încât aş fi fost un practician de toată bafta, lipsită de răbdare în a-mi asculta clienţii în cabinet săptămâni întregi până când sunt pregătiţi să vadă ceea ce eu văzusem deja din primele şedinţe. În schimb am fost un client fidel al cabinetelor de psihoterapie. Am fost la terapie prima dată în studenţie şi apoi, din 2016 am adunat vreo 7 ani de şedinţe terapeutice, cursuri, cărţi etc. etc. şi bine am făcut. Fiecare persoană care a contribuit la vindecarea mea interioară are parte de recunoştinţa mea profundă pentru succesul pe care l-am avut până acum şi pentru cel care va să vină.Am avut şi am succes, dar nu ca terapeut, ci ca om de resurse umane în ultimii 19 ani, şi, în ultimul an, ca antreprenor, posesor al unei aplicaţii de matrimoniale combinată cu sfaturi practice dedatingşi dezvoltare personală. Şi, după 19 ani de practică am decis să mă dau şi eu mare, ca toată lumea, şi să fac un curs care va fi disponibil online din ianuarie. Bănui că o merg mai departe cu a publica o carte şi tot aşa. Ca toată lumea, nu 😊?Am ajuns să fiu om de resurse umane din noroc chior, fără să fi avut vreo contribuţie majoră la acest eveniment care mi-a schimbat viaţa radical şi care m-a pus în legătură cu mentori minunaţi a căror învăţăminte încă îmi mai răsună în urechi, în special cel al lui Eliahu Friedmann – ””Andreea, rabdare, rabdare”. Eram şomeră, disperată, săracă, un prieten bun ştia toate acestea, m-a recomandat şi aia a fost. Marele meu merit, totuşi, a fost că am muşcat din această oportunitate ca dintr-un ionatan bine copt şi m-am bucurat de această carieră aproape de la început.Cu ce m-a ajutat facultatea vă întrebaţi? Cu totul şi cu nimic. Nici măcar nu trebuia să fiu absolventă de psihologie, ci de psihopedagogie, dar doamnele de la secretariat au făcut o greşeală fericită şi m-au trecut intrată la psihologie, ultima pe listă şi nu au mai putut să dea înapoi.Mie mi-a plăcut facultatea. Nu aş mai face-o din nou, pentru că nu sunt fan al sistemului de învăţământ românesc ca stil de predare. Dar, dacă aş fi obligată, aş alege-o tot pe aceasta, cu aceeaşi profesori şi aceeaşi colegi, poate cu materii însoţite de mai multă aplicabilitate.Prima persoană care a contribuit colosal la ceea ce sunt eu acum a fost domnul profesor Cornel Havârneanu, care mi-a şi fost îndrumător la licenţă, spre uimirea multora care îl vedeau ca pe un tartor. Dar el a fost primul care a văzut ceva potenţial în mine, deşi chiuleam la cursurile lui de frică, şi m-a cooptat în ceva grup de cercetare. Grup care mi-a dat încredere că o fi ceva de capul meu, grup cu care am făcut o cercetare pe care am prezentat-o la Timişoara, cercetare care a şi fost baza lucrării mele de licenţă. Nu i-am mulţumit niciodată direct, decât după licenţă, dar sper că i-am adus cinste prin faptul că peste tot unde am lucrat am introdus statisticile 😊. Ştiu sigur că ar fi fost mândru de mine. Dar el a fost cel care mi-a spus, fără cuvinte – ”Andreea poţi face orice”. Şi i-am urmat îndemnul.Doamna profesor Luminiţa Iacob este iubirea oricărui student care trece pe la cursurile ei şi care are un minim de simţ al umorului şi curiozitate ştiinţifică. De la ea şi sub îndrumarea dumneaei am aflat despre eutanasie, despre fenomenul Piteşti, evoluţia cuplurilor după decesul copiilor şi multe alte subiecte interesante, dincolo de Psihologia copilului. Şi cu ea am aflat că e super util să gândeşti informaţia, nu doar să o memorezi, aşa cum multă lume cerea la vremea respectivă.Domnul profesor Tiberiu Rudică, cu care am făcut psihologie clinică, mi-a făcut două cadouri – fascinaţia faţă de psihicul uman, şi, odată cu experienţa relaţionării cu dumnealui, am aruncat pe geam frica de autoritate. Era cunoscut pentru faptul că nu dădea niciodată mărire şi că lumea care îndrăzneşte să ceară o re-examinare poate avea chiar surpriza unei note mai mici. Dar eu am îndrăznit şi curajul acesta mi-a prins bine pe tot parcursul vieţii mele. Pentru că am îndrăznit ulterior să spun nu, să mă revolt când era cazul şi să merg prin viaţă cu capul ridicat, uitându-mă direct în ochii oamenilor. Comportamentul lui a fost nedrept, dar eu mi-am luat cadoul pe viaţă prin un exemplu de aşa nu. Şi este tot un cadou, iar oamenii nu sunt perfecţi.Domnul profesor Adrian Neculau a fost cel care mi-a arătat că pot să am încredere în intuiţia mea, care face casă bună la mine cu logica şi analiza, prin examenul lui neaşteptat din anul doi când, în loc să ne pună să reproducem informaţia ne-a pus să o aplicăm, generând teroare în foarte mulţi dintre studenţii obligaţi 14 ani să reproducă şi atât. Am să ţin minte cât o-i trăi momentul în care i-a ridicat în picioare pe cei care au luat 9 şi 10 şi i-a felicitat că au gândit. Eu am fost printre cei cu 9 şi m-am dat mare toată viaţa cu asta. Pentru că aveam cu ce.Primii prieteni intimi i-am avut în facultate şi asta m-a ajutat să învăţ ce este intimitatea şi cum se simte. Şi am continuat să o caut şi să o dezvolt şi să o caut.Petrecerile din cămin se pun la învăţămintele studenţiei? Că am avut multe şi le ţin minte aproape pe toate. La fel cum ţin minte şi statul în cămin, claie peste grămadă cu încă cel puţin alte 3 persoane, experienţă care m-a ajutat să îmi tolerez colegii de apartament mai uşor, fără fantezii de neîmpărtăşit când îi prindeam că nu au spălat vasele.Iar cadoul de început al facultăţii de Psihologie a fost tot unul de curaj. Ţin minte că a fost o concurenţă colosală când am dat eu a doua oară concurs (prima oară am picat cu brio, ca orice elevă silitoare, fără priorităţi, care învaţă la toate materiile, tot liceul). Toată lumea era în jurul meu în pragul isteriei. Nu m-am dus la altă secţie, unde era mai uşor. Nu i-am băgat în seamă pe concurenţii mei din Bucureşti (am dat concurs şi acolo şi am intrat cu brio) care erau 100% siguri că am greşit. Am avut încredere în mine, în ceea ce ştiam, ceea ce ştiam că pot şi am reuşit.Curajul de a avea curajul să risc, de a avea încredere în mine şi în steaua mea, a prins aripi odată cu un examen greu, de 4 ore, la doua materii în acelaşi timp, la Iaşi, în 1998. Este curajul care mi-a fost bază pentru construcţia unei cariere minunate, care m-a sprijinit să am mai multe afaceri de-a lungul anilor, care m-a ajutat să învăţ lecţiile primului faliment şi să am curaj să demarez alte proiecte pe cont propriu. Pentru că pot.Şi acesta este mesajul meu către toţi studenţii care vor citi această prezentare – ”Curajul înseamnă să faci ce îţi doreşti şi când te temi de tremură cămaşa pe tine. Pentru că dacă te înghesuie să faci, înseamnă că ai tot ce îşi trebuie să faci şi să ai succes”.Am 44 de ani, am fost Director Global de Resurse Umane, am avut 2 firme de recrutare, în prezent am lansat o aplicaţie de matrimoniale şi lansez în ianuarie un curs de resurse umane. Şi sunt plătită la nivel european pentru că merit, aşa cum merită orice persoană care are curajul de a evolua. Ceea ce poate oricine.Cu respect,Andreea Hrab"

Andreea Hrab

Director de Resurse Umane

"Am absolvit Facultatea de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei în ultima generaţie de 4 ani. Au urmat masterul de EFCPP şi doctoratul in Psihologie Organizaţională, studii care au completat o experienţă vastă pe holurile Corpului D.Am avut onoarea de a cunoaşte profesori de mare clasă şi de a petrece timp în compania unor colegi extraordinari, având multe de învăţat. Materiile predate cu pasiune şi oportunităţile de dezvoltare prin voluntariat au mers mână în mână.În anul 3 de facultate simt că am prins aripi prin implicarea în E-team. Eram o echipă mică, dornică de muncă şi foarte pasionată de cercetare. Aceste fapte, combinate cu informaţiile detaliate de statistică şi metodologia cercetării, dar şi datorită îndrumării profesorilor coordonatori, mi-au deschis apetitul pentru cercetare şi, mai ales, gestiune de proiecte.Consider foarte valoros accentul pus de Facultatea de Psihologie din Iaşi pe cercetare şi statistică. Practica profesională mi-a demonstrat că metodele bazate pe studii ştiinţifice sunt cele mai performante în oricare domeniu.  În plus, influenţa Psihologiei Sociale în mai toate materiile studiate crează o imagine de ansamblu şi ajută la identificarea „firului roşu” în orice situaţie profesională.În completarea informaţiilor acumulate la cursuri şi seminarii, anii petrecuţi în Corpul D (ca şi student ori cadru didactic asociat) mi-au oferit ocazii de formare a unei reţele profesionale valoroase. Participarea la conferinţe, implicarea în proiecte şi discuţiile cu studenţii au oferit o multitudine de informaţii de care nu aş fi auzit altfel.Am avut privilegiul de a mă maturiza în ritmul meu, de a încerca diverse roluri. Am beneficiat, de asemenea, de posibilitatea oferită de coordonatori şi mentori de lua decizii în mod independent, în siguranţă.Majoritatea calităţilor care mă recomandă profesional în prezent au fost formate în acea perioadă. Mai întâi de toate, ştiu să citesc un articol şi citesc repede conţinut de psihologie. Apoi, statistica a fost un mare punct forte in CV pentru că este un skill specializat. Competenţele de consiliere şi intervievare fac o mare diferenţă în orice situaţie de comunicare întâlnită. Nu în ultimul rând, proiectele de cercetare pentru licenţă, master, doctorat mi-au definit abilităţile de gestiune de proiecte profesionale şi mai ales rezolvarea de probleme.În prezent lucrez în sistemul de sănătate din Irlanda, in serviciul national de HR, specializată în Psihologie Organizaţională şi mărtusisesc faptul că mi-am dorit cu adevărat să lucrez în acest domeniu. Îmi revine gândul des la Facultate, la unele cursuri şi la mulţi oameni pe care i-am întâlnit pe parcursul studiilor.Utilizez multe din competenţele formate în perioada studiilor, simt că mă avantajează şi urmăresc frecvent oportunităţi de învăţare şi dezvoltare. Iar baza de cunoştinţe formată în perioada studiilor universitare face accesibile o varietate de cursuri sau oportunităţi.Toată recunoştinţa mea profesorilor Facultăţii de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei care ne-au provocat să ne ridicăm la standardele lor şi să continuăm să ne formăm sau aprofundăm competenţele."

Alexandra Gervescu

HR Specialist În Psihologie Organizaţională, Health Service Executive, Dublin, Irlanda

"Doresc să mărturisesc încă de la început faptul că alegerea frecventării studiilor la Facultatea de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei, specializarea Psihologie, a fost mai mult fericita consecinţă a unei intuiţii decât a unei analize documentate; norocul meu a fost că m-am şi potrivit domeniului ales, fapt ce a fost dovedit mai târziu, prima dată abia în anul II când am completat pentru prima dată Testul Holland şi am avut încă un moment de „Aha!”. Spun încă un moment, deoarece până atunci au mai fost multe altele.Mulţi ar putea susţine că Facultatea de Psihologie este facultatea lui „Depinde” (prietenii ştiu de ce), eu afirm că aceasta e facultatea lui „Aha!”, să vă explic de ce; atât eu, cât şi mulţi alţi studenţi, am motivat primilor profesori ce ne-au rugat să ne argumentăm alegerea acestei specializări, că dorim să studiem Psihologia pentru că ni se pare nouă că avem nişte probleme personale de rezolvat, iar de fiecare dată, negreşit, profesorii ne spuneau că pentru asta trebuia să mergem la psiholog/psihiatru, după caz, nicidecum să studiem cel puţin 3 ani la facultate. Acesta a fost primul meu „Aha!”.Următoarele momente de conştientizare a ceea ce trăiesc şi învăţ datorită acestei Facultăţi au fost cele ce m-au şi determinat să continui aprofundarea studiilor prin alegerea programului de Masterat EFCPP. Încă din primul an de Master am luat contact cu ceea ce urma să-mi devină ocupaţie, respectiv domeniul resurselor umane, datorită convenţiei de practică dintre Facultate şi o companie de recrutare şi, de atunci, din 2016, mă bucur că mi-am ascultat intuiţia.Acum că v-am împărtăşit din experienţa mea, aş mai dori doar să vă transmit un simplu gând:Vouă, profesorilor – Vă mulţumesc!Vouă, actualilor studenţi – La cât mai multe „Aha-uri!”Vouă, viitorilor studenţi – Ascultaţi-vă intuiţia!A voastră,Florina"

Florina Anton (căs. Leahu)

Specialist Resurse Umane

"Facultatea de psihologie a fost alegerea firească pentru frământările adolescenţei mele. Descoperirea scrierilor şi teoriilor lui Freud au însemnat păşirea pe acest drum. După emoţiile unui examen greu au urmat emoţiile din sesiuni în paralel cu dezvoltarea ca tânăr adult, totul încununat cu absolvirea şi obţinerea diplomei mult dorite.Am terminat cursurile Facultăţii de Psihologie din cadrul ”Universităţii Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi  în 2002. Astfel, am avut privilegiul de a-i avea ca dascăli pe câţiva dintre cei care ,din păcate, rămân doar în amintire şi în manuale, pe veneraţii profesori Andrei Cosmovici, Adrian Neculau, Tiberiu Prună, Constantin Logofătu. Nu am cum să uit pe nici unul dintre profesorii care m-au îndrumat, de fiecare dintre ei legându-se cel puţin o amintire, pe unii având recent ocazia de a-i revedea încă în activitate.  Se spune că ”atunci când eşti profesor nu poţi vedea roadele unei zile de muncă. Ele sunt invizibile şi rămân aşa poate chiar şi douăzeci de ani”. De aceea, doresc să îi încredinţez  pe cei care m-au învăţat că acea zi a sosit.După o rătăcire şi un ocol profesional de 10 ani în alt domeniu decât cel de studiu, o călătorie la Viena şi vizita la celebrul muzeu din str. Berggasse nr.19,  m-au readus pe drumul psihologiei. Astfel că, de 10 ani profesez  în cadrul DGASPC Iaşi ca psiholog. Deşi am ocazia să lucrez atât cu adultul cât şi cu copilul, cel mai împlinită mă simt în lucrul cu acesta din urmă, iar satisfacţiile sunt mai mari atunci când pot să contribui la  buna lui dezvoltare şi să îl ajut să îşi atingă potenţialul. Cred cu tărie că atunci când ceea ce fac devine o plăcere nebănuită , aceasta îmi arată că am făcut alegerea corectă.  În tot acest timp mi-am continuat dezvoltarea profesională şi personală, urmând cursurile şcolii de formare în psihoterapie integrativă. De asemenea, am început să profesez şi în propriul cabinet de psihologie.Consider că psihologia este un domeniu în care mereu mai este ceva de învăţat, oricâtă experienţă profesională ai căpăta. Psihicul uman este mult prea complex pentru a se fi finalizat înţelegerea lui. De aceea, la 20 de ani de la absolvire am revenit pe băncile facultăţii în vederea aprofundării studiilor. Cu acest prilej,  am avut plăcuta surpriză să găsesc un mediu primitor, resurse variate,  o clădire modernizată şi tehnologizată, să revăd pe unii dintre profesorii care mi-au deschis ochii într-ale psihologiei precum şi să cunosc cadre universitare care aduc un suflu nou.Pe studenţii de astăzi  doresc să îi asigur că au făcut alegerea cea mai bună, a fi student la Universitatea ”Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, Facultatea de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei,  este o garanţie a calităţii pregătirii academice pentru orice angajator. Nu uitaţi că sunteţi contemporani cu specialişti desăvârşiţi, de la care se poate învăţa profesia de Psiholog!"

Psih. Andreea Susai

Psiholog, D.G.A.S.P.C. Iaşi

"După mai bine de 25 de ani de la absolvirea facultăţii, ochii minţii, dar şi ai sufletului, mi se îndreaptă către oamenii şi locurile care mi-au desăvârşit formarea profesională, care au adăugat cu măiestrie cunoştinţe, competenţe, valori peste ceea ce Liceul Pedagogic „Vasile Lupu” din Iaşi a clădit ca fundament al dezvoltării mele ca dascăl… Cei 5 ani de studenţie au însemnat pentru mine, în primul rând, o diversificare a câmpului cognitiv, epistemologic, concomitent cu declanşarea unei stări de căutare, de diversificare a surselor de documentare care existau pe atunci în biblioteci, însoţită de curiozitatea de a afla rezultatele cercetărilor din domeniul educaţional, pe care până atunci nu o manifestam în mod evident.Şi profesorii… ce modele…! Decanul nostru, Profesorul Teodor Cozma, Profesorul George Văideanu, Profesorul Laurenţiu Şoitu, Doamna Profesor Luminiţa Iacob, tinerii profesori de atunci,  Domnul Profesor Constantin Cucoş, Doamna Profesor Carmen Creţu, cu toţii au constituit pentru mine şi colegii mei repere de cultură, de profesionalism, fiind şi  posesorii unei culturi generale extrem de vaste, oameni integri, drepţi, comunicativi, riguroşi şi creativi în acelaşi timp, cu gândire critică şi o viziune exhaustivă asupra fenomenelor educaţionale.Facultatea noastră ne-a oferit, de fapt, un cec în alb, pe care am înscris, în timp, faptele şi calităţile pe care profesorii noştri ni le-au antrenat: setea de cunoaştere, spiritul investigativ, dăruirea, implicarea şi multe altele, în toate ipostazele noastre profesionale.Parcursul meu în carieră a fost unul destul de divers, ocupând de-a lungul timpului şi poziţia de profesor de discipline psihopedagogice la Liceul Pedagogic „Vasile Lupu” din Iaşi, dar şi pe cea de consilier şcolar la Colegiul Naţional „Emil Racoviţă” din Iaşi; precum şi funcţii în zona managementului instituţional în calitate de inspector şcolar general, inspector şcolar general adjunct, inspector şcolar de specialitate. Ceea ce m-a ajutat enorm în ipostazele de conducere instituţională a fost formarea mea în domeniul pedagogiei, începută prin studiile de licenţă şi continuate cu masteratul, apoi cu doctoratul în domeniul Ştiinţe ale Educaţiei. Viziunea privind educaţia din învăţământul preuniversitar, obiectivitatea, interogaţia profundă asupra direcţiei pe care trebuie să o urmăm în instruirea elevilor noştri, precum şi creativitatea pedagogică au fost atuurile mele, fundamentate pe ancore solide în facultate şi pe care le-am demonstrat în aceste funcţii poate mai mult decât alţi colegi profesori, aflaţi în ipostaze profesionale similare.Totodată, nu am încetat niciodată să citesc, să scriu (cărţi de autor/coautor în domeniu, articole şi studii în reviste de specialitate), să încerc să identific noi trasee de formare şi dezvoltare profesională atât pentru mine, cât şi pentru elevii mei din prezent de la Colegiul Naţional Pedagogic „Vasile Lupu” din Iaşi, pe care mă străduiesc să îi formez aşa cum ştiu eu mai bine  şi mai frumos.Colaborarea mea cu Facultatea de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei din Iaşi continuă şi în prezent prin activităţile de coordonare a lucrărilor metodico-ştiinţifice (specializările profesor pentru învăţământul preşcolar, respectiv profesor pentru învăţământul primar), dar şi prin calitatea mea de profesor-mentor pentru studenţii facultăţii, în cadrul activităţilor subsumate practicii pedagogice, pe care aceştia o au de realizat.Astăzi regăsesc facultatea, mai mult decât în anii formării mele profesionale iniţiale, ca pe un spaţiu deschis, european, unde profesioniştii în educaţie se pot dezvolta complex, întru valorile ştiinţei şi ale cunoaşterii.Vă urez mult succes dumneavoastră, tuturor studenţilor, în acest demers!"

Prof. Genoveva Aurelia Farcaş

Profesor discipline psihopedagogice, Colegiul Naţional Pedagogic „Vasile Lupu” din Iaşi

"În urmă cu 28 de ani am pornit ca o adolescentă timidă în frumosul târg al Ieşilor, pentru a deveni tehnician dentar. Primul contact cu Iaşiul l-am avut ca student la Universitatea de Medicină şi Farmacie „Gr.T. Popa”. Odată finalizate studiile, am simţit că nu aceasta îmi este vocaţia şi că vreau mai mult, să fiu mult mai de folos oamenilor, să-i sprijin şi să le fiu „pansament pentru suflet”. Astfel că, am decis să revin în Iaşi pentru a studia timp de 4 ani la Universitatea „Al.I. Cuza”, în cadrul Facultăţii de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei.Cu fiecare an parcurs descopeream ştiinţe noi, minunate, care, încet-încet, mi-au stârnit interesul pentru a cunoaşte psihicul şi sufletul uman. Profesorii ce ne-au călăuzit paşii au fost, iar unii dintre ei sunt şi acum printre noi, oameni de o mare valoare, ce au contribuit la buna mea dezvoltare personală şi profesională. Absolvind facultatea cu brio, am ştiut din prima clipă ce îmi doresc, şi anume, să lucrez într-un cabinet psihologic. Astfel, după ce      m-am întors în oraşul meu natal, Brăila, m-am angajat la un cabinet psihologic, urmând în paralel şi cursurile de master în Psihologie organizaţională şi marketing din cadrul Universităţii „Babeş-Bolyai” Cluj.În anul 2010, mi-am luat soarta în propriile mâini şi am înfiinţat propriul cabinet, în Topliţa, județul Harghita, acolo unde m-am și stabilit ulterior. Ceea ce am învăţat în facultate mi-a fost de un real folos atât în activitatea profesională desfăşurată în calitate de psiholog, cât şi în formările ulterioare din domeniul de activitate. Chiar şi acum am momente în care   flash-back-uri privind cunoștințele acumulate în facultate mă ajută să rezolv anumite cazuri mai dificile.În ceea ce priveşte satisfacţia profesională, ce pot să spun? Oare ce satisfacţie profesională mai mare poate exista decât să faci ceea ce îţi place! Şi pentru că sunt o persoană dinamică şi hotărâtă, am strâns lângă mine câţiva oameni cu care am reînfiinţat Filiala teritorială a Colegiului Psihologilor din România a cărei preşedinte sunt.„Calitatea trecutului dă valoarea vitorului!”– După aceste vorbe m-am ghidat în viaţă, drept urmare, din punct de vedere profesional, unii mă identifică drept „doamna cu Bau-Bau”, după titlul cărţii„Nu mi-e frică de Bau-Bau!”, prima mea carte dintre cele trei publicate până în prezent. Cartea, din care cei mici învaţă, iar cei mari înţeleg, este o antologie de dialoguri culese din activitatea mea în cabinet şi adaptate pentru categoriile de cititori cărora mă adresez. Acestea tratează diverse frici şi temeri, menite să exemplifice modul în care acţionăm, dar şi cum trebuie tratate anumite situaţii.În final, ţin să le mulţumesc tuturor celor ce au făcut posibilă traiectoria mea profesională, de care sunt foarte mândră, și în special dascălilor mei din cadrul Facultății de Psihologie și Științe ale Educației de la Iași. După 20 de ani de carieră, încă mă trezesc dimineaţa nerăbdătoare să ajung la cabinet, ştiind că în fiecare zi mă aşteaptă o nouă provocare şi, chiar dacă în unele clipe mi-a fost greu, tot aceeaşi cale aş urma-o!"

Ionela Tudor

Titular, Cabinet Individual de Psihologie Tudor Ionela

"Anii studenţiei au însemnat pentru mine o perioadă de acumulare, de problematizări, de căutări, de aspiraţii şi de sens, de aceea, îmi aduc aminte cu plăcere şi cu nostalgie de tot ce gândeam şi simţeam atunci, dar şi acum. A fost o perioadă unică, pe care am abordat-o cu seriozitate, fiind conştientă că învăţarea are sau trebuie să aibă o legătură cu profesia de mai târziu.Acum, după 20 de ani, pot spune că n-aş fi putut deveni profesionistul de astăzi fără informaţiile şi experienţele de atunci, care îmi stau, precum o fundaţie, la baza construcţiei mele ca psiholog, şi care mi-au permis să pot construi mai departe. Partea bună este că am ştiut ce fel de construcţie vreau să devin şi, conştientizând asta, am ştiut şi ce am de făcut, întocmai pentru că îmi era foarte clar unde doream să ajung: să fiu alături de oameni, să-i ajut în a deveni cea mai bună versiune a lor, să-i ajut să se bucure de ei înşişi. Şi, făcând asta, am trecut şi eu, la rându-mi, printr-o paletă de versiuni ale fiinţei mele. Dăruirea e o taină, aşa cum spunea N. Steinhardt, „Nu din prisosul, nu din puţinul tău, ci din neavutul tău, din ceea ce îţi lipseşte. (…) Dându-le altora, le vei avea şi tu. Căutându-le pentru altul, le vei dobândi şi pentru tine.”.Azi, uitându-mă în urmă, cred că profesia m-a ales pe mine şi sunt mulţumită de evoluţia mea … Am înţeles că devenirea mea profesională s-a sincronizat de-a lungul timpului cu devenirea mea ca om, şi viceversa. Există un soi de întrepătrundere între cele două, aşa încât, orice pas înainte într-unul din cele două domenii se răsfrânge automat şi asupra celuilalt domeniu. Aşa se face că, având privilegiul de a lucra cu oamenii, m-am transformat şi mă transform continuu într-un om, sper, mai bun şi într-un psiholog care învaţă şi se dezvoltă neîncetat.Le sunt profund recunoscătoare tuturor profesorilor mei care, de-a lungul timpului,   m-au îndrumat, m-au captivat, mi-au dat încredere şi care şi-au pus amprenta asupra devenirii mele ca om şi ca viitor profesionist."

Psih. Maria Manuela Apostol

Psiholog clinician, Cabinet Individual de Psihologie - Apostol Maria Manuela

"“Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu …” Eu am plâns în prima toamnă când am realizat că treceam pe lângă facultate, dar eu nu mai aveam să fiu student din toamna aceea. Sala de lectură cea prietenoasă mi-a ţinut de frig, de singurătate, mi-a dat emoţii şi m-a întărit. Alteori, acolo am sorbit cea mai bună cafea, chiar dacă era doar 50 de bani la vremea aceea. Simt şi acum aroma cafelei din paharul de plastic, luată de la parterul clădirii.Atunci când am decis să mă înscriu şi la această facultate, eram deja studentă la Litere, în cadrul Departamentului de Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării. Trăisem aşadar emoţia începutului vieţii de student. Aici veneam cu alte gânduri. Voiam să schimb lumea şi credeam atunci, mai cred încă şi azi, că doar prin educaţie pot oferi eu ceva lumii. Aşadar, îmi propusesem să o fac aşa cum se cuvine şi nu doar pentru a obţine o diplomă. Inspiraţia şi felu-mi de a fi m-au ajutat să mă organizez în mod eficient. Astfel, după fiecare sesiune la dublu, înălţam o rugăciune de mulţumire că a mai trecut una şi să nu credeţi că respiram prea mult, pentru că începeam pregătirile pentru următoarea.Am fost un student activ. Mi-a plăcut mereu SĂ FIU, SĂ ŞTIU, SĂ POT, SĂ OFER şi SĂ PRIMESC! Aici mi-am găsit prieteni pentru toată viaţă, alături de care am împărţit cafeaua de la tonomat şi “Meniul zilei” de la cantină. Am împărţit gânduri, griji, suferinţe, dar şi hohotele de râs, plimbările nocturne şi prăjiturile de acasă.Marele examen, după finalizarea facultăţii, a fost imediat: “Titularizarea”. Aveam acum să demonstrez dacă mi-am ţinut cuvântul. Da, mi-l ţinusem, pentru că am reuşit să obţin un rezultat foarte bun. Imediat după examen, am ocupat postul de învăţătoare la şcoala pentru care eu “m-am făcut dascăl”. Eram împlinită acum. Era vremea să aplic ceea citisem în cărţile de pedagogie. Dacă mi-a fost uşor sau greu, nu prea pot cântări acum, ştiu doar că a fost frumos şi că la fiecare hop îmi spuneam că nu trebuie să las ceea ce scrie în cărţi să rămână doar în cărţi.Faptul că pot fi dascăl într-o şcoală în care ni se respectă libertatea de exprimare artistică şi pedagogică îmi oferă bucuria de a nu mă îndepărta prea mult de ceea ce sunt eu, de principiile mele de viaţă şi, mai ales, de dorinţa de la care a pornit visul meu: “Să schimb lumea!”. Şi dacă cineva mă întreabă cum îmi merge cu idealul meu, le pot spune că primii mei copii sunt deja liceeni şi că sunt tare frumoşi. Sunt tineri foarte implicaţi în viaţa socială. Nu sunt deloc indiferenţi la problemele lumii şi, deşi sunt de două ori mai înalţi decât mine, încă îmi sar în braţe. Desigur, lumea nu se schimbă cu asta, dar lumea e fiecare dintre noi. Apoi, nici nu ştiţi ce mare realizare e să vezi de la fereastra clasei tale cum un elev de la tine din clasă ridică un ambalaj de la biscuiţi şi îl duce la coşul de gunoi, fără să i se spună. Cred că acestea sunt cele mai mari reuşite ale mele, mai mari chiar şi decât faptul că unii elevi sunt foarte buni la matematică sau scriu compuneri vaste."

Prof. Isaura Petronela Mertic

Profesor pentru învăţământul primar, Liceul Teoretic „Waldorf” Iaşi

"Fiind inspector pentru activităţi educative în cadrul Inspectoratului Şcolar Judeţean Iaşi, în perioada 2010-2020, la câteva şedinţe cu directorii ne-a fost prezentat programul de studii de masterat „Politici şi management în educaţie” al Facultăţii de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei, Universitatea ”Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, pe care m-am decis să îl şi urmez în perioada 2016-2018, gândindu-mă că îmi va fi util în activitatea managerială. Acest gând nu doar că s-a concretizat, ci pot spune că aşteptările mele în ceea ce priveşte studiile acestui masterat au fost cu mult depăşite.Pe parcursul celor doi ani de studiu, am avut ocazia să descopăr profesori dedicaţi şi implicaţi în formarea managerilor şcolari, cu o experienţă vastă în domeniul cercetării şi practicii la nivelul sistemului educaţional românesc şi european.Alături de coordonatoarea acestui program de masterat, doamna professor universitar doctor Carmen Mihaela Creţu, am pătruns într-un univers al cunoaşterii vast şi complex, cu provocări la fiecare curs, pe care le aşteptam cu nerăbdare în după-amiezile de joi sau vineri, în aula de la parter a Facultăţii de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei. Pe durata studiilor de masterat, m-am raportat la spaţiile facultăţii ca la un loc de refugiu din cotidian, cu grijile sale nenumărate, spre tărâmul academic cu deschideri multiple, spre profesorii care au pus bazele ştiinţelor pedagogice româneşti la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, precum profesorul Ştefan Bârsănescu, dar şi spre politicile educaţionale actuale şi de viitor, prin prisma interacţiunilor şi conexiunilor ce ne-au fost facilitate cu specialişti în domeniul educaţional din alte ţări, cu prezentare de idei în cadrul numeroaselor conferinţe şi simpozioane ante-pandemice. Abordările teoretice din timpul masteratului, de la cursuri şi seminarii, au fost extinse şi aprofundate prin întâlniri cu caracter practic-acţional, prin activităţi şi studii de caz la Ministerul Educaţiei Naţionale şi la alte instituţii superioare cu acelaşi profil din Bucureşti şi Republica Moldova, pe care le-am vizitat pe parcursul celor doi ani.Împreună cu domnii profesori universitari Ana Stoica Constantin şi Laurenţiu Şoitu, corifeii facultăţii, am aprofundat comunicarea, ca parte integrantă a vieţii noastre profesionale, personale şi sociale, condiţie a succesului spre care tindem cu toţii. În această călătorie prin teoria şi practica managementului educaţional, care a contribuit la desăvârşirea formării mele profesionale, am trăit experienţe frumoase şi la seminariile doamnei lector universitar doctor Nicoleta Rogoz, precum şi la activităţile în cadrul cărora am lucrat cu doamna lector universitar doctor Elena Seghedin, excelând în creativitate. În acelaşi timp, sunt încântată că le-am avut alături pe doamnele lector şi în alte context profesionale, în desfăşurarea a numeroase proiecte educaţionale de impact pentru şcolile din judeţul Iaşi.Despre interculturalitate şi valori am avut oportunitatea să dialogăm cu unul dintre cei mai buni specialişti în domeniul pedagogiei, domnul professor universitar doctor Constantin Cucoş, care a fost şi evaluatorul ştiinţific al proiectului I.S.J. Iaşi „Şcoala pentru valori autentice”, pe care l-am coordonat în perioada 2017- 2020.SPSS – o enigmă pentru mine înainte de a urma acest program de masterat, a fost elucidată cu ajutorul domnului conferenţiar universitar doctor Adrian Labăr. Cunoştinţele acumulate cu sprijinul dumnealui mi-au fost de un real ajutor în realizarea lucrării de disertaţie, pe tema abandonului şcolar, atunci când am analizat şi interpretat datele colectate prin prisma relevanţei lor pentru cercetarea şi practica educaţională. Consider extrem de utilă şi valoroasă şi interacţiunea, din timpul masteratului, cu profesorii de la alte facultăţi, precum Facultatea de Economie şi Administrarea Afacerilor. Aceştia ne-au învăţat cum să dezvoltăm instituţia şcolară din perspective satisfacerii nevoilor beneficiarilor sau cum să construim campanii de marketing, promovându-ne serviciile şi rezultatele pe o piaţa a concurenţei; taine descoperite nouă de către domnul conferenţiar universitar doctor Andrei Neştian, dar şi de alţi experţi în domeniu.Privind retrospectiv, pot afirma că programul de masterat ”Politici şi management în educaţie” a fost pentru mine unul serios şi provocator, cu satisfacţii majore, pe care l-am recomandat şi altor profesori din sistemul de învăţământ preuniversitar, acum manageri şcolari şi lideri transformaţionali ai educaţiei vizibile."

Prof. Alla Apopei

Profesor, Colegiul Național „Vasile Alecsandri”, Iași

"În vara anului 1989 am absovit cursurile Şcolii Normale “Vasile Lupu” din Iaşi, convinsă fiind şi chiar afirmând că îmi voi continua studiile doar dacă se va (re)înfiinţa specializarea Pedagogie, care nu se regăsea în acel moment în oferta vreuneia dintre facultăţile din ţară.Nu cred că a fost o întâmplare, ci mai degrabă un fapt predestinat, acela că în vara anului 1990, după evenimentele din decembrie 1989, la Universitatea ”Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, Facultatea de Filosofie, apărea specializarea Pedagogie. Aşa cum mi-am promis, am urmat-o, într-o grupă format numai din foşti sau proaspeţi absolvenţi de şcoli normale. Primul „val” al deschiderii, după mulţi ani de absenţă, studenţi şi profesori deopotrivă. Au fost cinci ani de construcţie şi (re)construcţie, de formare şi (re)formare în care am învăţat prin comuniune cu profesorii noştri, am împărtăşit entuziasmul şi pasiunea pentru fiecare curs şi ne-am asumat împreună căutarea şi aflarea adevărului pedagogic, atâta vreme negat într-un regim de tristă amintire.După finalizarea studiilor de licenţă am ales să mă întorc în oraşul din care am plecat, Bârlad, unde am ocupat prin concurs postul de profesor de pedagogie la Liceul Pedagogic “Alexandru Vlahuţă”. Păşesc în sala de clasă, astăzi, cu aceeaşi mare bucurie ca în primul an de profesorat. Atunci când se sună de intrare, merg în clasă cu entuziasm, pentru a le împărtăşi elevilor mei ceea ce ştiu, ceea ce cred şi ceea ce am convingerea că pot face cu ceea ce ştiu, dar, mai ales, cum şi de la cine am învăţat toate aceste lucruri.Cred cu tărie că formarea mea ca profesor de pedagogie, ulterior aprofundată prin cursurile masteratelor de Politici şi management în educaţie (2003) şi Educaţie interculturală (2006), pe care le-am urmat în cadrul aceleiaşi universităţi, dar, de această dată, la Facultatea de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei, rămâne garanţia creşterii şi satisfacţiilor mele profesionale, fie în calitate de profesor la Colegiul Universitar de Institutori din Bârlad (1999-2006), fie din postura de coordonator de lucrări de gradul I ale învăţătorilor şi educatoarelor sau ca membru în grupurile de lucru ale Ministerului Educaţiei pentru elaborarea planurilor de învăţământ pentru specializarea învăţători-educatoare din liceele pedagogice şi a programelor şcolare pentru discipline psihopedagogice. De mândria de a mă număra printre absolvenţii primei generaţii de pedagogi a Universităţii ”Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi şi a celor două programe de masterat din cadrul Facultăţii de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei am fost însoţită în toţi cei 27 de ani de activitate profesională (1995-2022) de până în prezent, dar şi în calitatea de inspector şcolar pentru mentorat (2010-2014), şi atunci când am ocupat postul de inspector pentru educaţia prmanentă (2014-2018) sau pentru management instituţional (2018-2021) în cadrul Inspectoratului Şcolar Judeţean Vaslui.În tot acest timp, de la absolvire şi până astăzi, am rămas într-o caldă şi strânsă relaţie cognitivă şi afectivă cu foştii mei profesori, cu foştii colegi, mulţi dintre ei cadre didactice ale universităţii/ facultăţii şi am continuat travaliul epistemic în toate proiectele şi experienţele mele profesionale şi personale.Respect, preţuire, recunoştinţă şi o imensă reverenţă acestei instituţii şi profesorilor ei!"

Prof. Anda Violeta Ştefănică

Profesor de pedagogie, Liceul Pedagogic “Ioan Popescu”, Bârlad

"Încă din copilărie am fost fascinat de lumea în care trăim. O curiozitate avidă, dublată adesea de uimire, m-au determinat să caut să înţeleg şi să aflu cum funcţionează lucrurile din jurul meu. Am citit cărţi de mitologie, religie, filosofie sau de popularizare a ştiinţei şi am înţeles că oamenii au acces la două forme fundamentale de cunoaştere: una prin rezolvare de probleme şi una prin trăirea de mistere.Pentru mine, anii minunaţi petrecuţi în cadrul Universităţii “Al.I.Cuza” (facultate, master, doctorat) au fost un soi de miraj al cunoaşterii exercitat prin ritualuri de dezvrăjire a lumii. Acest traseu n-a fost unul iluzoriu, deoarece mi-a oferit şansa de a întâlni “minţi luminate” cu care am împărtăşit noi perspective asupra vieţii. Din acest motiv, sunt recunoscător şi le mulţumesc mentorilor care m-au format în spiritul cunoaşterii şi autocunoaşterii. Aceştia m-au învăţat să fiu un profesor atent la nevoile copiilor şi prezent în interacţiunile cu aceştia. Inevitabil, de-a lungul timpului, am dezvoltat şi antrenat un “simţ al miracolului”.După un sfert de secol de practică educaţională şi de reflecţie, înclin să cred că Dalai Lama are dreptate: dacă profesorii ar exersa diferite modalităţi de autocunoaştere împreună cu cei mici, într-o singură generaţie am putea aduce pacea pe Pământ. Şi nu e vorba despre întâlniri providenţiale, ci despre bucuria de a fi împreună, într-o lume nesigură."

Eusebiu Neculai Munteanu

Director, Grădiniţa cu Program Prelungit nr. 21 Iaşi

"Interesul și plăcerea de a fi aproape de ceilalţi și de a le descoperi resorturile interioare au început încă din perioada liceului pedagogic și poate chiar mai devreme, așa cum se întâmplă de cele mai multe ori în profesiile vocaţionale. Facultatea de Psihologie și Știinţe ale Educaţiei din cadrul Universităţii ”Alexandru Ioan Cuza” din Iași mi-a dat șansa de a descoperi noi moduri de a fi alături de oameni. Am rezonat în mod deosebit cu arta psihoterapiei, în care ne-a iniţiat cu măiestrie domnul profesor Ion Dafinoiu, și am continuat pe acest drum atât prin cursurile de formare, cât și printr-un program de masterat.Perioada studenţiei a fost o perioadă de intense acumulări, atât prin contactul cu profesori dedicaţi, cât și prin programul de mobilităţi Erasmus, prin intermediul căruia am beneficiat de o bursă de studiu de trei luni la Diakonia Institute of Higher Education din Finlanda. După terminarea facultăţii povestea a continuat în București unde în scurt timp am pornit la drum pe cont propriu, deschizând porţile cabinetului de psihologie, psihoterapie și logopedie. Oportunităţile și satisfacţiile nu s-au lăsat așteptate, fie că a fost vorba de lansarea primei platforme online de logopedie www.vorbestecorect.ro, fie că a fost vorba de colaborarea cu Organizaţia Salvaţi Copiii pentru realizarea platformei „LogoPedia” în sprijinul copiilor hipoacuzici sau de colaborări cu televiziuni de prestigiu pentru anumite formate de emisiuni. Cartea “Povești terapeutice pentru copii mari și mici” și manualul școlar de „Dezvoltare personală” pentru clasa a II-a, ale căror coautor sunt, au venit din dorinţa de a împărtăși munca din cabinet cu ceilalţi, respectiv din dorinţa de a-i sprijini pe cei mici pentru a deveni adulţii echilibraţi pe care ni-i dorim cu toţii.Toate aceste lucruri au fost posibile și datorită echipei minunate care mi s-a alăturat pe acest drum în cadrul cabinetului, profesioniști cu care am împărtășit aceeași viziune: aceea a lucrului bine făcut, cu responsabilitate, grijă, empatie și respect pentru cei care ne calcă pragul. Am avut astfel bucuria de a sprijini mii de copii, adulţi și sute de familii și știu că lucrurile vor continua. Nu există bucurie profesională mai mare decât bucuria de a fi părtaș la schimbarea durerii în încredere, speranţă și putere!"

Cristina-Angela Tohănean

Psihoterapeut, Cabinet Individual de Psihologie Tohănean Cristina-Angela

"Profesor de informatică la Colegiul Naţional Iași, metodist, mentor, inspector școlar pentru proiecte educaţionale… Ce poţi să îţi mai dorești după aproape un sfert de secol de activitate la catedră, acompaniată de reușitele elevilor la olimpiade și concursuri, la examene școlare sau ale vieţii? Străduindu-mă să fac învăţarea accesibilă și vizibilă, chiar dacă din exterior părea că am o carieră împlinită, era un gol care trebuia acoperit, iar acest fapt a fost posibil redevenind studentă, stând din nou în amfiteatru, ca masterand la specializarea ”Politici și Management în Educaţie”, demonstrând că pentru mine învăţarea pe tot parcursul vieţii nu e doar o lozincă, ci un crez.De formaţie tehnică, orientată spre partea realistă, translaţia către Facultatea de Psihologie printr-un master la zi, alături de proaspeţi absolvenţi ai facultăţii de profil sau de directori de școli din diferite judeţe, a fost ca un exerciţiu pe bârnă: simţeam privirile, simţeam așteptările și nu aveam voie de niciun dezechilibru. Responsabilitatea cea mai mare a fost aceea de a nu mă lăsa ameţită de succes sau eșec, de a-mi păstra mereu luciditatea și echilibrul pe care cei din jur îl așteptau, printr-un continuu update.Facultatea de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei în formarea şi dezvoltarea mea personală şi profesională a avut un rol de câmp energetic cu transmisii multiple, generând greutate pe responsabilitate și adaptare la tendinţe, reprezentând centrul în care am reușit și mi-am validat continuu potenţialul și abilităţile personale, cofirmându-mi că pot crește fără limite. Am reușit să cresc profesional, să cresc activităţi, să cresc echipe așezate pe acţiuni multiple pentru că profesorii ne-au oferit cursuri bine alese, care m-au ajutat să descopăr și să adopt noi instrumente de lucru: jurnale de reflecţie, SPSS pentru Știinţe ale Educaţiei, chestionarul stilurilor de învăţare. Am interiorizat mai bine politicile educaţionale de promovare a talentelor și creativităţii, medierea conflictelor, biasurile cognitive, etica și dilemele, comunicarea, importanţa particularităţilor de interculturalitate, managementul financiar. Abordările de la disciplina ”Dezvoltarea mediilor virtuale în educaţie” parcă au fost o premoniţie, pregătindu-ne atât de bine pentru perioada pandemică la care nimeni nu se gândea.În cei doi ani de masterat am avut multe proiecte de suflet, dar lucrarea de disertaţie ”Implementarea proiectelor cu finanţare europeană la nivelul instituţiilor educaţionale: particularităţi și bariere”, coordonată de dna Conf. Univ. Dr. Irina Manolescu, rămâne un punct de referinţă, bazat pe analiza generaţiilor de programe cu finanţare europeană implementate în perioada 2007 – 2017 în instituţiile educaţionale ieșene.Prin absolvirea acestui program de masterat am încheiat o etapă în drumul cunoașterii, astfel încât, mai târziu, înţelegerea sinelui și a celolalţi să intre într-un puzzle al experienţei, ca motiv de reflecţie la ce aș putea proiecta pentru încă un sfert de secol din viaţă."

Prof. Gabriela Conea

Profesor de Informatică, Colegiul Național Iași

"Mărturisesc că este o mare plăcere pentru mine să pot scrie despre experienţele avute în calitate de student al Facultăţii de Psihologie și Știinţe ale Educaţiei din Iași. Doresc să precizez, încă de la început, cu mândrie, faptul că pregătirea universitară de care m-am bucurat în primii ani ai formării mele profesionale a constituit pentru mine o bază fundamentală, prin prisma căreia mi-am desăvârșit ulterior pregătirea academică și pe fundamentul căreia mi-am construit identitatea profesională.În prezent locuiesc în Ancona (Italia), reședinţa provinciei Marche, un oraș pe malul Mării Adriatice, în apropierea Rivierei Muntelui Conero. Am studiat aici la Universitatea din Macerata, universitate de stat de prestigiu și cu tradiţie în sistemul universitar italian, fondată în 1290, una dintre primele cinci universităţi înfiinţate în Italia. Am absolvit în cadrul Facultăţii de Știinţele Formării (Facolté di Scienze della Formazione), la Universitatea din Macerata, cursul universitar de specialitate în Știinţe Pedagogice (Laurea Magistrale).Profesia mea actuală este de profesor de pedagogie (Pedagogista). În urma acumulării de diverse experienţe în domeniu am decis să mă îndrept către aria psihopedagogiei speciale (Pedagogia della disabilitŕ). Sistemul de învăţământ italian este unul dintre sistemele școlare incluzive, în cadrul căruia lucrul cu persoanele cu diverse dizabilităţi (“la disabilitŕ”) reprezintă un plus de valoare, o ocazie de manifestare a măiestriei pedagogice, fapt ce îmbogăţește contextul școlar. Formarea acestei categorii speciale de elevi presupune lucrul în echipă, o echipă de specialiști care colaborează pentru a asigura integrarea/ incluziunea funcţională atât la nivel didactic, cât și la nivel social a elevilor cu dizabilităţi. În cadrul acestei echipe de specialiști rolul meu este acela de educator/ profesor de pedagogie (Pedagogista), alături de alţi colegi care lucrează în centrele de reabilitare (logoped, psiholog, terapiști RBT-ABA), profesorul de sprijin și profesorul de la clasă. Totodată, școala are un rol esenţial în elaborarea și implementarea unui Plan Educaţional Individualizat pentru elevii cu dizabilităţi, în colaborare cu familia și diverși specialiști. Această viziune privind incluziunea, acest mod diferit de raportare la persoanele cu dizabilităţi, faţă de situaţia care-mi era cunoscută din sistemul de învăţământ românesc (delimitarea școli de masă – școli speciale) m-a fascinat și mi-a stârnit foarte mult interesul. Mai apoi, pentru a-mi îmbunătăţi competenţele, am continuat să urmez cursuri de formare vizând incluziunea și strategiile de intervenţie privind particularităţile procesului instructiv-educativ în lucrul cu elevii cu cerinţe educaţionale speciale (Bisogni Educative Speciale BES), precum și vizând metodologiile tehnico-profesionale specifice de intervenţie în cazul persoanelor ce prezintă diverse deficienţe/ dificultăţi de învăţare (Disturbi Speciali di Apprendimento DSA), fiziologia și terapia tulburărilor de dezvoltare neurologică a copiilor (atenţie deficitară, hiperactivitate) ori tehnici de intervenţie și didactica incluzivă pentru tulburările din cadrul spectrului autist. M-am specializat, în acest sens, în terapia ABA și sunt analist comportamental. Lucrez și ca terapeut RBT-ABA, colaborez cu AbaCo, unul dintre cele mai renumite centre de reabilitare în autism, din zona mea.Toate aceste realizări profesionale au la bază formarea de excepţie de care am beneficiat în timpul facultăţii, la Iași, precum și ulterior. Ceea ce mi-au transmis profesorii mei în acest sens fiind, cu precădere, faptul că prin muncă, perseverenţă și dăruire pentru domeniul de activitate ales se pot construi lucruri măreţe, se pot realiza schimbări și se poate contribui la îmbunătăţirea calităţii instruirii elevilor de pretutindeni!"

Prof. Cătălina Zaharia

Profesor de pedagogie (pedagogista)

"Absolventă a Colegiului Naţional „Mihai Eminescu” din Iași și studentă în anul III la Facultatea de Filosofie și Știinţe Politice, m-am găsit în situaţia de a ţine locul la clasă fostei mele doamne învăţătoare și de a mă îndrăgosti, astfel, de meseria de învăţător. Deși nu luasem în calcul o carieră în învăţământ niciodată până în acel moment, mi-am dat seama că aceasta îmi este menirea și să lucrez cu școlarii mici este ceea ce mi-ar aduce împlinire profesională.Prin urmare, pot spune că am pășit în anul I la Facultatea de Psihologie și Știinţe ale Educaţiei, Specializarea Pedagogia Învăţământului Primar și Preșcolar cu dezavantajul de a nu fi absolventă de liceu cu profil pedagogic, însă, acest lucru m-a determinat, totodată, să urmez cu seriozitate toate recomandările primite de la profesori. Am avut ocazia de a fi îndrumată de profesori excepţionali, care m-au sprijinit atât pe durata întregii facultăţi, cât și după încheierea acesteia. Nu a existat examen sau prezentare la care să simt că absolvenţii unui liceu cu profil pedagogic ar avea un avantaj, pentru că structura cursurilor și metodele de predare m-au ajutat să mă ridic la nivelul celor care nu erau la prima lor întâlnire cu pedagogia.Programul de practică pedagogică al facultăţii m-a ajutat enorm, prin colaborarea cu numeroși învăţători cu experienţă din Iași. Am avut ocazia de a cunoaște mentori adevăraţi, care îmi sunt și astăzi reper în carieră. Fiecare zi la clasă este ca o lecţie deschisă pentru mine. Îmi imaginez toate persoanele care au luat parte la formarea mea în spatele clasei și încerc să mă ridic zilnic la nivelul așteptărilor acestora.În cei zece ani de activitate la catedră au fost numeroase momente de conștientizare și de apreciere a valorilor și reperelor pe care profesorii Facultăţii de Psihologie și Știinţe ale Educaţiei le-au sădit în mine, iar materialele din timpul studenţiei îmi sunt și astăzi de mare ajutor, motiv pentru care le sunt recunoscătoare tuturor celor care au luat parte la formarea mea ca profesor pentru învăţământul primar.Sunt, acum, în cel de-al optulea an la catedră în cadrul Colegiului Naţional „Mihai Eminescu”, școala care m-a crescut din clasa I până în clasa a XII-a. În anul 2014, cu cea mai mare notă la titularizare pe judeţul Iași, am reușit să revin în școala mea, de data aceasta de cealaltă parte a catedrei. Nu există bucurie mai mare decât aceea de a ști că pot și eu să dau înapoi generaţiilor de copii care se înscriu aici, ceea ce am primit, la rândul meu, timp de 12 ani de la profesorii mei."

Dana Stoica - Popovici

Profesor pentru învățământul primar, Colegiul Național „Mihai Eminescu”, Iași, Structura Școala Primară „Mihail Kogălniceanu”

"„A fost odată ca niciodată…” o poveste despre o clădire imensă, dornică de a îmbrăţișa zilnic studenţii grăbiţi și mult prea gălăgioși, pentru dimineţile somnoroase. Cu ţeluri măreţe, cu pași mici și stingheri, mă regăseam în anul 2015 printre rafurile cu cărţi prăfuite, prin sălile primitoare de cursuri, făcând cunoștinţă cu al meu viitor.Astăzi, după patru ani de la finalizarea studiilor de licenţă, privesc cu nostalgie spre anii de studenţie. M-am regăsit încă din prima clipă în tot ceea ce înseamnă Facultatea de Psihologie și Știinţe ale Educaţiei din Iași, încă de la prima întrebare „De ce ai ales această facultate?”; deoarece pentru mine era simplu: îmi doream să cresc de mână cu dulcea copilărie, deși duritatea timpului va lăsa amprente adânci asupra chipului.Râsete naive, proiecte peste proiecte, prezentări fără sfârșit, un tren luuung de sesiuni cu nopţi târzii, prietenie și dorinţa vie de „a învăţa să înveţi” au conturat caruselul anilor de facultate. Cu măiestrie, cu tact pedagogic și cu multă prietenie am fost călăuzită de distinși domni profesori. Am parcurs împreună un bildungsroman, cu aventuri infinite, unele cu mai multă culoare, iar altele umbrite de câte un nor ștrengar.Pe lângă cursurile și seminariile care au jucat un rol important în dezvoltarea mea personală, dar și profesională, adaug pe listă proiectele din cadrul asociaţiilor din care am făcut parte. Dincolo de cunoștinţe, oamenii pe care i-am cunoscut m-au ghidat și m-au făcut să descopăr noi perspective asupra propriei personalităţi.„Doamna învăţătoare” sau „Doamnaaaaa” de astăzi reprezintă cu mândrie meseria înrădăcinată pe parcursul anilor de studiu. Recunoștinţă și mii de mulţumiri!"

Gabriela Andronic

PROFESOR ÎNVĂȚĂMÂNT PRIMAR, COLEGIUL NAȚIONAL „MIHAI EMINESCU” IAȘI

"Pentru mine a fost foarte ușor să aleg să mă înscriu și să urmez cursurile Facultăţii de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei, ca urmare a pasiunii personale pe care o aveam încă din adolescenţă asupra domeniului, dar și datorită prestigiului pe care atât facultatea, cât și Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iași îl au.Am absolvit studiile de licenţă în anul 2013, pe cele de master în 2015, iar pe cele doctorale în 2021. Am început să îmi desfășor activitatea profesională în cadrul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială și Protecţia Copilului din Iași, pe când eram în primul an de master, iar din 2018 activez ca psiholog în cadrul Biroului de Consiliere Educaţională și Orientare în Carieră al UAIC. În completarea studiilor universitare, am urmat cursuri de formare în terapie, devenind terapeut cognitiv comportamental.Pe parcursul anilor de studii am avut posibilitatea să beneficiez de experienţe care să îmi permită să dobândesc cunoștinţe, competenţe și valori profesionale pe care să pot construi o carieră care să mă împlinească. Pe lângă toate acestea, am întâlnit oameni cu care am legat unele dintre cele mai frumoase și durabile prietenii, modele care m-au inspirat şi, poate cel mai important, un mentor care a văzut în mine mai mult decât puteam vedea eu, care m-a înzestrat cu încredere şi ghidat cu răbdare. Când mă gândesc la toate aceste lucruri, simt recunoştinţă, mulţumire, responsabilitate şi dorinţă permanentă de dezvoltare.Sunt numeroase oportunităţile pe care facultatea le pune la dispoziţie studenţilor, precum cursurile susţinute de către cadre didactice foarte bine pregătite, burse, stagii de practică, schimburi de experienţă în cadrul altor facultăţi din ţară şi străinătate, traininguri pentru dezvoltare personală, consiliere individuală şi altele, însă cel mai important este ca aceştia să aibă curajul de a le da curs. Drept urmare, îi îndemn să fie curajoşi, curioşi, să îşi acorde şansele necesare pentru a reuşi să îşi îndeplinească obiectivele şi să aibă în vedere că în cadrul FPSE vor găsi toate resursele necesare."

Anca Păduraru

Facultatea absolvită:UAIC, Facultatea de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei, Specializarea:Psihologie, promoția2013, Specializarea:Psihologie

"Mă bucur că am ales să vin în Iaşi, mă bucur că am ales psihologia.Am urmat cursurile de licenţă şi apoi cele de masterat în Psihologie Clinică şi Psihoterapie. În anii de licenţă abia mă înţelegeam pe mine, iar la masterat am reuşit să înţeleg şi oamenii din jurul meu.Spunem că tehnicile din psihoterapie nu au o eficienţă foarte mare aplicată propriei persoane, dar experienţa mea din timpul anilor de studiu mi-a arătat că şi numai cunoaşterea lor ne poate ajuta să ne dezvoltăm. Nu ne putem vindeca singuri, pentru că avem o singură perspectivă – a noastră. Dar, cu siguranţă, putem să aprofundăm concepte şi să aplicăm tehnici raportate la propria persoană şi propriile dificultăţi. Iar asta este ce facultatea şi profesorii au încurajat. Cu gândirea pe care o aveam la acel moment, copleşită de foarte multe schimbări din primii ani de studiu, poate nu am văzut, dar multe dintre proiectele pe care le-am avut, acum privind retrospectiv, au oferit această posibilitate: dacă ai curaj, să te explorezi pe tine şi să lucrezi la ce nu îţi place despre tine.Sunt recunoscătoare pentru răbdarea şi înţelegerea cu care profesorii au abordat minţile noastre tinere. Am înţeles cu ajutorul lor importanţa unei gândiri critice, unei înclinaţii spre partea ştiinţifică, pe care încă le exersez şi le aplic zi de zi, în lucruri simple, ceea ce îmi îmbunătăţeşte viaţa.Din facultate am rămas cu asta, şi voi lăsa şi cititorii cu acelaşi lucru: este foarte uşor să asculţi pentru a răspunde, hai să încercăm să ascultăm pentru a înţelege."

Oana Ţibănescu

Facultatea absolvită:UAIC, Facultatea de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei, Specializarea:Psihologie, promoția2018, Specializarea:Psihologie

"Perioada de formare din cadrul Facultăţii de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei din Iaşi a reprezentat pentru mine o construire a sensului pentru dezvoltarea mea ulterioară, iar această creştere a deschis un univers educaţional plin de oportunităţi pentru formarea şi desăvârşirea mea profesională, dar şi pentru cea personală. Dezvoltarea mea profesională s-a produs prin participarea în timpul facultăţii la cursurile magistrale susţinute de mari personalităţi din lumea Ştiinţelor Educaţiei, la seminarele foarte bine organizate şi la numeroasele aplicaţii realizate în spaţiul educaţional ieşean de profesorii cu care an lucrat. Parcursul meu educaţional a fost îmbogăţit de numeroasele activităţi non-formale organizate de către profesorii facultăţii (şcoli de vară pentru dezvoltarea personalităţii copiilor, activităţi educaţionale pentru copiii talentaţi, activităţi extracurriculare realizate împreună cu profesorii facultăţii şi cu profesorii invitaţi prin programul ERASMUS, etc.) sau de activităţi pe care    le-am organizat împreună cu profesorii dedicaţi ai facultăţii. Toate aceste tipuri de activităţi au contribuit semnificativ la dezvoltarea mea personală şi profesională, prin definirea mea ca persoană şi prin asumarea valorilor care au jucat, mai apoi, rolul unor jaloane pentru activităţile pe care le-am realizat în cadrul universităţii sucevene.Loialitatea, responsabilitatea, ataşamentul instituţional, grija faţă de oameni, toate aceste calităţi mi-au   fost cultivate în perioada formării profesionale iniţiale şi dezvoltate, ulterior, de-a lungul studiilor doctorale urmate în cadrul aceleiaşi universităţi, din Iaşi, sub îndrumarea extraordinară a domnului profesor George Văideanu, personalitate marcantă în domeniul formării, apreciată şi preţuită de cei pe care i-a format. Identitatea mea profesională s-a creionat prin aceste întâlniri cu mari personalităţi ale Pedagogiei şi Psihologiei, întâlniri marcante pentru toate ariile de dezvoltare. Ideile expuse, modalitatea de organizare a materialului, precum şi strategiile didactice utilizate de către profesorii din cadrul Facultăţii de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei din Iaşi şi-au pus amprenta asupra carierei construite de mine ulterior.Cercetările realizate în cadrul facultăţii, prin susţinerea lucrărilor pentru finalizarea studiilor şi prin publicaţiile din acea perioadă, au valorificat abilităţile dobândite de mine în timpul facultăţii, precum şi în timpul studiilor doctorale.Comunicarea şi colaborarea cu profesorii facultăţii a continuat şi în perioada studiilor doctorale, dar şi după finalizarea acestora, prin participări la conferinţe naţionale sau internaţionale ori prin colaborarea în cadrul unor proiecte naţionale în care instituţiile noastre au fost în relaţie de parteneriat – Facultatea de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei din Iaşi şi Facultatea de Ştiinţe ale Educaţiei din Suceava, precum şi prin colaborarea pentru diverse cercetări din domeniu. Proiectele frumoase dezvoltate împreună nu fac decât să aducă un plus de valoare formării actualilor şi viitorilor noştri studenţi şi facilitează deschiderea unor ferestre de oportunitate pentru cariera profesională şi personală a acestora."

Conf. univ. dr. Otilia Clipa

Conferenţiar universitar doctor, Universitatea "Ştefan cel Mare" din Suceava

"Întregul univers educaţional descoperit la Facultatea de Psihologie și Știinţe ale Educaţiei din Iași constituie pentru mine un reper valoric fundamental. Acest univers s-a format treptat pe perioada studenţiei mele, asemenea unui drum al cunoașterii și reflecţiei, parcurs pas cu pas. Astfel, calea pe care am urmat-o în timpul celor 11 ani, la studiile de licenţă, master și doctorat, a fost un itinerar cu multe întrebări și răspunsuri, la fiecare disciplină studiată. Drumul a fost foarte bine delimitat, cu mai multe direcţii clare și captivante.Achiziţiile pe plan personal au fost multiple, ca urmare a dezvoltării unui set de calităţi, cum ar fi: flexibilitatea, adaptarea la schimbare, deschiderea faţă nou, autodeterminarea, abilităţile de lucru în echipă.Ca student am beneficiat de oportunităţi multiple de participare la diferite proiecte educaţionale, precum și la activităţi de voluntariat. În calitate de masterand am avut posibilitatea de a susţine activităţile de seminar la disciplinaEducaţie interculturală.Ca doctorand am avut oportunitatea de a coordona proiectul de cercetare„Fundamente epistemice şi dimensiuni practice ale educaţiei pentru viaţa privată”, CNCSIS PNII – TD 215, în perioada 1.10.2007 și 30.09.2009. Am ales, ulterior, cariera de cadru didactic universitar deoarece mi-a plăcut atât activitatea de cercetare, cât și cea de predare în context academic.Toate abilităţile formate pe parcursul studiilor au contribuit la formarea mea ca viitor specialist în domeniul Știinţe ale Educaţiei. Satisfacţiile profesionale au apărut după implicarea activă și susţinută a parcurgerii drumului iniţial și după realizarea obiectivelor stabilite. Acestea s-au concretizat în diferite forme, cum ar fi posibilitatea de ascensiune profesională (trecerea de la statutul de preparator la cel de asistent, apoi la statutul de lector și, în prezent, de conferenţiar), publicarea unor articole și cărţi de specialitate, colaborarea la nivel naţional și internaţional ca editor, membru în comitetul știinţific al conferinţelor, coordonarea unor proiecte de cercetare.Voi apela la un citat pentru a surprinde modul de construcţie și reconstrucţie a identităţii mele profesionale, în concordanţă cu achiziţiile și valorile formate în cadrul Facultăţii de Psihologie și Știinţe ale Educaţiei, Universitatea „Al. I. Cuza” din Iași. În momentul de faţă, identitatea mea profesională presupune „găsirea modului de a transfera vechile preferinţe și valori în contexte noi și de a le integra în priorităţile aflate în schimbare și în potenţialul care tocmai se dezvoltă”(Ibarra, 2011)."

Conf. univ. dr. Liliana Mâţă

Conferenţiar universitar doctor, Universitatea „Vasile Alecsandri” din Bacău

"După cum, probabil, deja intuiţi, am absolvit Facultatea de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei. Sunt multe lucruri pe care le-aş putea relata cu privire la educaţia şi oportunităţile de dezvoltare profesională din cadrul acestei facultăţi, însă consider că oricare dintre acestea vor începe a fi  cunoscute oricum fiecărui student care îi trece pragul. Ce doresc, în schimb, să transmit prin intermediul acestei portretizări nu face referire la volumul de cunoştinţe acumulat ci, mai degrabă, la contribuţia oamenilor care m-au învăţat să cresc frumos.Dragostea faţă de psihologie a început prin clasa a IX-a când, pentru prima dată, aveam să cunosc ce înseamnă să ai un model în viaţă, un om pe care să-l admiri constant și în care să nu vezi altceva decât calităţi demne de urmat. Întamplarea a făcut ca dumneaei să ne predea această materie.Cu toate acestea, psihologia nu a fost niciodată prima mea alegere, atunci când îmi făceam planurile pentru facultate, probabil, așa cum i se întâmplă oricărui adolescent pregătit să cucerească lumea. Oscilând între tentaţia lumii teatrale, admiraţia faţă de uniforma poliţiei și dragostea faţă de oameni, am decis să-mi urmez instinctul și să aleg cu sufletul. Încă simt că am făcut cea mai bună alegere.Primul an a fost o schimbare completă de rutină. Restul anilor a fost un amalgam de emoţii și trăiri intense. Reflectând, toate au adus cu sine o lecţie iar, cel mai important, întotdeauna cineva s-a oferit să mă scuture de praf.Facultatea aceasta m-a învăţat să cred în oameni, am cunoscut profesori pe care îi privesc cu admiraţie și fără a căror suport poate nu aș fi reușit. Am cunoscut colegi care m-au învăţat că cea mai bună cale pentru a te cunoaște pe tine sau pe ceilalţi este prin voluntariat și am cunoscut oameni care mi-au oferit numeroase astfel de oportunităţi."

Larissa Saranfir

Facultatea absolvită:UAIC, Facultatea de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei, Specializarea:Psihologie, promoția2020

"Am călcat pragul Facultăţii de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei din Iaşi în anul 1990,  tânăr bobocel absolvent al Şcolii Normale ”Vasile Lupu” din Iaşi, fiind prima generaţie, mult aşteptată, de după Revoluţie. A fost momentul în care am decis să-mi continui traseul educaţional în specializarea Pedagogie fiind, totodată, perioada în care mi-am format reperele profesionale pe care aveam să le urmez mai târziu şi în care am sedimentat conştiincios cunoştinţele pedagogice de la fiecare materie în parte.M-am numărat printre norocoşii studenţi care au primit învăţăminte de la personalităţi de marcă ale pedagogiei româneşti (George Văideanu, Adrian Neculau, Tiberiu Rudică), dar şi de la prestigioşi profesori, precum: Carmen Creţu, Constantin Cucoş, Theodor Cozma, Laurenţiu Şoitu.Dedicarea şi experienţa cadrelor didactice, calitatea informaţiilor şi a noţiunilor împărtăşite de către aceştia, condiţiile create de facultate pentru a pune în practică toate cunoştinţele teoretice asimilate în timpul cursurilor şi seminariilor au constituit mediul perfect pentru a mă putea forma şi pentru a putea reuşi în cariera de dascăl.Pentru mine, Facultatea de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei din Iaşi (specializarea Pedagogie) a reprezentat un cumul de oportunităţi în cariera profesională: învăţător, profesor psihopedagog, profesor consilier şcolar, inspector şcolar, manager instituţional, mentor, formator.Aici am învăţat cum să îmi valorific mintea, cum să mă cunosc pe mine însămi şi să-i înţeleg pe ceilalţi, cum pot să devin valoroasă prin educaţie şi cum pot adăuga valoare celor din jur.Facultatea m-a pregătit nu numai pentru cariera de dascăl, dar mi-a oferit şi posibilitatea de a cunoaşte profesionişti, de a lega prietenii şi relaţii de muncă pe care le preţuiesc şi astăzi.Ceea ce  eu sunt astăzi datorez în parte şi profesorilor  ce m-au iniţiat în tainele pedagogiei şi printre care am găsit exemple demne de urmat, oameni valoroşi la al căror profesionalism, dăruire şi calitate umană mă voi raporta mereu.Zâmbet, freamăt, necunoaştere, dorinţă, joacă, dar şi devenire… Toate acestea se adună acum în departele pe care l-am locuit cândva, şi anume, Timpul Studenţiei la ”Cuza”!"

Daniela Laic

Director, Centrul Județean de Resurse și Asistență Educațională Vaslui

"Cuvântul perfect ce ar putea descrie anii petrecuţi de-a lungul studiilor în cadrul Facultăţii de psihologie, ar fi EMOŢIE. Pe parcursul anilor petrecuţi în băncile facultăţii pot spune că am trăit un amalgam de emoţii; am trecut de la stări de fericire, la stări de tristeţe, dar niciodată nu am renunţat. Facultatea de Psihologie a fost un vis pentru mine, un coşmar pentru mama mea. Ani mai târziu, visul meu a devenit realitate şi coşmarul a luat sfârşit pentru mama. Astăzi, ne bucurăm împreună de realizările mele pe plan profesional, amintindu-ne amândouă amuzate de momentele în care nu vedea niciun viitor profesional pentru mine dacă aleg să urmez acest drum al psihologiei.În toamna anului 2010 am păşit timidă spre un nou capitol din viaţa mea, departe de familie, departe de prieteni, eram o străină printre alţi străini ce a ajuns în Iaşi pentru a studia psihologia. Parcursul anilor de facultate nu a fost uşor, dar a fost suficient de atractiv astfel încât să învăţ şi să continui să rămân motivată ca să obţin rezultatele mult visate. Pentru mine, interacţiunea cu fiecare profesor a fost o „cărămidă” indispensabilă ce a contribuit la construcţia unui specialist, ce mai târziu a ajuns să poată oferi pe piaţa muncii un act profesional de calitate. Uneori judecăm profesorii după severitate fără să realizăm că tocmai această atitudine a cadrelor didactice ne ajută, ne motivează şi ne face să înţelegem că învăţătura nu se obţine prin noroc, aceasta necesită muncă, sacrificiu şi dedicare. Astfel că după absolvirea facultăţii am păşit spre alegerea unui master, dar am finalizat prin a fi fericita absolventă a trei programe de masterat din cadrul Facultăţii de Psihologie. Mi-am dorit să văd ce oferă fiecare domeniu de activitate al psihologiei pentru a putea să aleg cu ceea ce mă identific; nu mi-ar fi plăcut să practic o meserie cu care să nu rezonez. Destinul meu în calitate de psiholog s-a concretizat în primăvara anului 2014 când am păşit pentru prima dată într-un cabinet individual de psihologie, unde pe lângă şedinţele individuale de psihoterapie se efectuau şi examinări psihologice. Atunci a fost momentul în care am ştiut ceea ce urma să aleg, pentru mine a fost dragoste la prima examinare psihologică. Ani mai târziu, mă regăsesc în postura de psiholog examinator în cadrul departamentului de medicina muncii din clinica privată Medlife. Parcursul profesional a fost şi este frumos, dar şi anevoios pentru că învăţatul nu se termină atunci când se finalizează studiile. În calitate de psiholog eşti nevoit să investeşti continuu în formare profesională, în competenţe şi fiecare treaptă pe care o urci în parcursul profesional necesită resurse financiare, timp, dorinţă şi pasiune. Totul devine frumos şi motivant în momentul în care apare recunoaşterea profesională şi socială. Atunci când munca îţi este apreciată şi oamenii încep să recunoască un act profesional de calitate, orice noapte nedormită, orice factor de stres din timpul anilor de studiu devine nesemnificativ. Nu degeaba se spune că „munca este brăţară de aur”, o meserie pe care o stăpânești nu îţi oferă numai un nivel de trai, îţi oferă respect de sine şi din partea celorlalţi, îţi oferă un statut și îţi oferă bucuria maximă de a ști să faci ceva. Un om învăţat, un om informat este un om puternic, astfel că un om care stăpânește o meserie va fi mereu un om valoros.Pentru o studenţie frumoasă le recomand viitorilor studenţi să îşi aleagă specializarea pe care o consideră potrivită abilităţilor pe care le deţin, specializare pe care să o urmeze cu drag. Din punctul meu de vedere, studenţia reprezintă o perioadă în care tinerii îşi dezvoltă gândirea (concepţia despre viaţă), în consecinţă le recomand să fie curioşi, creativi, să înveţe şi să acumuleze informaţii, pentru că doar prin aceste metode vor dobândi abilităţi care îi vor ajuta atât în parcursul profesional, cat şi în parcursul personal."

Psih. Alexandra-Mihaela Olaru

Psiholog examinator în cadrul departamentul de medicina muncii, Hyperclinica Medlife Iaşi

"De mic copil mi-am dorit să fiu profesor, dar niciodată nu mi-am imaginat că elevi îmi vor fi cele mai sensibile şi speciale fiinţe, persoane cu diferite tipuri şi grade de deficienţe. Destinul meu a început să se contureze în toamna anului 2008 când trebuia să confirm locul la Facultatea de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei, specializarea „Psihologie:. Atunci, o conversaţie aparent banală cu o persoană necunoscută, m-a făcut să renunţ la Psihologie şi să aleg în ultimul moment drumul „Psihopedagogiei speciale”, fără să ştiu ce anume presupunea. Anii studenţiei şi profesorii deosebiţi pe care am avut onoarea să îi am ca mentori, mi-au demonstrat că nu puteam să aleg un drum mai bun în viaţă. Am pătruns în lumea misterioasă a persoanelor cu nevoi speciale, acele fiinţe mai puţin vizibile societăţii dar care îţi oferă lecţii memorabile de viaţă. Cu fiecare zi care trecea mă regăseam tot mai mult în acest domeniu. Acest lucru m-a făcut să îmi doresc mai mult, astfel am făcut voluntariat şi practică în şcoli speciale sau diferite ONG-uri. Am primit cu sufletul deschis orice ocazie de învăţare, iar pentru acest lucru le mulţumesc tuturor profesorilor care mi-au luminat traseul profesional şi m-au învăţat înainte de toate să fiu om, să tolerez, să accept şi să fiu de folos celorlalţi. Tot în anii studenţiei, am descoperit colegi minunaţi cu care colaborez în continuare în diverse proiecte de parteneriat cu scopul de a îmbunătăţi calitatea vieţii persoanelor cu cerinţe speciale.Îi mulţumesc în special domnului Profesor Univ. Dr Alois Gherguţ, pentru măiestria pedagogică şi omenia dumnealui, şi pentru modul în care a conceput masterul deDiagnoză şi Intervenţie la Persoanele cu Cerinţe Speciale.Astfel, am avut norocul să descopăr multe informaţii utile, atât teoretice cât şi practice. Experienţele de învăţare din cadrul facultăţii şi al masterului, modul sistematic de a asimila cunoştinţele, seriozitatea cu care am privit acest domeniu, precum şi dorinţa mea de a fi utilă persoanelor cu cerinţe speciale, m-au ajutat să obţin nota cea mai mare la examenul de titularizare şi să devin profesor titular din primul an de activitate.  Nu aş fi reuşit acest lucru fără cadrele didactice care mi-au demonstrat cum să învăţ şi ce să fac cu ceea ce ştiu.Aşa cum Albert Einstein afirma că „educaţia este ce ne rămâne după ce am uitat tot ce am învăţat în şcoală”, aş putea spune că pe lângă cunoştinţele teoretice am rămas cu importante valori precum iubirea faţă de semeni, toleranţa, acceptarea şi descoperirea potenţialului unei persoane cu cerinţe speciale în ciuda barierelor sociale. Recomand tuturor celor care văd în psihopedagogia specială un potenţial domeniu profesional să urmeze Facultatea de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei din Iaşi.  Pe lângă noţiunile teoretice de folos, aici vor întâlni şi adevărate cadre didactice, cu tact pedagogic şi empatie ce vor amprenta tranziţia de la student la un adevărat profesionist."

Prof. Alexandra Murariu-Diaconescu

Profesor de psihopedagogie specială, Școala Gimnazială Specială „Constantin Păunescu” Iași

"Anii petrecuţi în Facultate de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei au reprezentat pentru mine, în principal, punctul 0 pentru dezvoltarea mea personală, şi mai apoi pentru dezvoltarea mea ca profesionist în domeniul psihologiei şi psihoterapiei. Fiecare profesor a contribuit în viaţa mea cu informaţiile necesare pentru a profesa într-o manieră corectă şi calitativă, dar mai mult de atât – au contribuit cu valoarea lor personală, cu trăirile şi experienţele lor. De asemenea, colegii şi studenţii de la celelalte specializări au reprezentat o resursă importantă pentru ceea ce sunt astăzi. Adunaţi, aceştia mi-au fost oglinizi în acest drum, pas cu pas, aflând mai multe despre mine şi reuşind în final să decid că drumul psihoterapiei este cel care îmi oferă sens în prezent. Cum ar spune Nietzche – „caută să devii cel ce eşti” – iar prin fiecare „oglindă” am reuşit astăzi să conturez tot mai mult această „devenire”.Desigur, nu numai cursurile m-au ajutat, ci şi implicarea mea activă în organizaţiile studenţeşti şi în proiectele facultăţii, care au căutat mereu să ofere ceea ce facultatea nu poate cuprinde – fie oportunităţi de dezvoltare, fie aspecte specifice din ariile pe care psihologia le acoperă. În prezent, activez ca psiholog în propriul cabinet, şi pot să spun cu mâna pe inimă că, datorită tuturor circumstanţelor şi persoanelor întâlnite pe parcursul anilor în facultate, a devenit locul în care nu simt că muncesc, ci simt că fac ceea ce-mi place, contribuind zilnic la un scop – acela de a oferi oamenilor, împreună cu întreaga comunitate de specialişti, serviciile psihologice pe care le aşteaptă şi de care au nevoie.Dacă ar fi să ofer un gând oricărui tânăr care doreşte să-şi înceapă parcursul de profesionist în domeniul psihologiei, ar suna în felul următor: „Cel mai sigur loc pentru un vapor este un port, iar cabinetul este ca un port pentru clienţii noştri. Căutaţi să devenţi un port sigur, blând şi plin cu resurse – în primul rând pentru voi şi apoi pentru cei care-şi „acostează” sufletul în prezenţa dumneavoastră.”"

Psih. Ștefan Basil Robu

Psiholog, Cabinet Individual de Psihologie

"Aş putea spune că psihologia pentru mine, a fost cea mai bună alegere în ceea ce priveşte traseul universitar şi profesional. Acum mai bine de 12 ani, încercam să-mi construiesc un vis la care lucram intens şi care mi-a oferit şi îmi oferă unele dintre cele mai bune satisfacţii. Nu credeam atunci cât de mult înseamnă pentru visul meu, relaţia cu mediul universitar, deşi am mai trecut printr-un program de licenţiere în domeniul ingineriei în cadrul Universităţii Gh. Asachi.Astăzi vorbesc cu bucurie despre experienţa mea din cadrul Facultăţii de Psihologie şi Stiinţe ale Educaţiei, deoarece mi-a lăsat oportunitatea de a mă dezvolta aşa cum mi-am dorit şi am reuşit acest lucru doar cu ajutorul profesorilor de excepţie din această facultate. Nu a fost uşor, dar am învăţat că tocmai limitările impuse de bariera necunoaşterii, mă motivau şi determinau să fac mai mult decât credeam că pot. Desigur în spate aveam aceşti oameni dedicaţi meseriei lor, pentru care le port tot respectul.Îmi amintesc că acum mulţi ani în urmă în cadrul unor cursuri susţinute cu doamna Irina Holdevici, aceasta îmi spunea: „ştii că de la Iaşi bate ceasul psihologiei, nu?” Atunci credeam că e doar o formulă care-mi era adresată ştiind că vin din mediul universitar  ieşean, dar acum această informaţie pare să aibă din ce în ce mai mult sens. Am ales o carieră în domeniul privat, dar cu satisfacţii majore în ceea ce înseamnă psihologia. Ştim bine că nu contează unde îţi desfăşori activitatea, dar cât timp o faci cu dăruire vei avea satisfacţii. Da, se poate să faci psihologie şi în mediul privat, iar eu sunt mulţumit de ceea ce pot face, deşi întradevăr sunt o mulţime de bariere, multe din ele birocratice. Este singurul lucru pentru care mediul universitar nu ne pregăteşte: să ai puterea, răbdarea şi deschiderea să înţelegi cât de puţin înţelege sistemul despre cum ajută profesioniştii proaspăt formaţi.Aşadar, în acest domeniu, oricât de mult ai munci, ai senzaţia că nu faci destul, iar ceea ce nu faci sau nu reuşeşti să faci, este mai în toate cazurile mai important decât ceea ce faci."

Psih. George Maidaniuc

Administrator, Clinica Medical TEX

"…atunci când mă gândesc la Facultatea de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei, îmi vin în minte aceste cuvinte, descoperite de către o studentă timidă, dar hotărâtă – Găină Sabina Gabriela. Acest scurt citat conturează delicat imaginea perfectă a unei instituţii de învăţământ superior, de prestigiu, transformată, prin frumoasele performanţe, într-o emblemă recunoscută ca fiind una dintre cele mai bune facultăţi regăsite în cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza”.Dorinţa de a deveni profesor a luat naştere încă din liceu. Absolventă a unui liceu teoretic, înconjurată de „profesori-lumină”, nu mă vedeam altceva decât un om mic, printre oameni MARI, care puneau bazele unei profesii, cel puţin la fel de frumoasă ca cea pe care ei o aveau. Cu timpul, realizarea dumnealor a devenit dorinţa mea – aceea de a deveni un om mare, cu principii, printre oameni mici, de grădiniţă sau şcoală primară.Ajunsă, cu multe temeri legate de ceea ce va urma să vină, în anul 2015, într-un amfiteatru enorm, sunt martora celei mai bune alegeri pentru viitorul meu.  Mai târziu, în anul 2018, absolventă a profilului Pedagogia Învăţământului Primar şi Preşcolar, mă regăsesc sub „titlul” de profesor pentru învăţământul preşcolar, pentru 20 de oameni mici. Ulterior, am decis că drumul meu trebuie să continue în cadrul aceleiaşi facultăţi, iar în anul 2020, am absolvit, cu bucurie, programul de masterat Politici şi Management în Educaţie.Consider că pe tot parcursul studiilor universitare am reuşit să îmbin pasiunea cu dorinţa de a afla şi de a învăţa lucruri noi de la stimaţii profesori, care, în fiecare moment dedicat nouă, studenţilor, nu au făcut altceva decât să ne înveţe ARTA PREDĂRII ŞI A ÎNVĂŢĂRII, marcându-ne, astfel, întreg parcursul educaţional. Ne-au demonstrat, de asemenea, că un profesor bun te îndrumă „către ştiinţa unui lucru necunoscut prin ceva cunoscut”**).Astăzi nu aş fi fost „doamna educatoare”, dacă domnii profesori nu ne-ar fi tratat cu respect, încredere, înţelegere şi nu ar fi văzut în noi, încă de la început, cadre didactice care pot oferi, celor dornici de educaţie, atât rădăcini, cât şi aripi…Cei 5 ani „trăiţi” în cadrul Facultăţii, au avut un rol foarte important în dezvoltarea mea profesională şi personală, avânt oportunitatea de a organiza şi participa la diferite proiecte, dar şi conferinţe, de a fi copilul din cadrul Consiliului Profesorilor, iar aceste experienţe mă fac să fiu foarte mândră şi fericită.Multe momente păreau a fi greu de depăşit, multe examene greu de promovat, multe prezentări greu de susţinut, dar totul a fost mai uşor alături de cadrele didactice care au sădit în noi dorinţa de a reuşi, căci ne-au demonstrat şi învăţat că „lumea nu este a celor ce pot, ci a celor ce vor”.Stimate doamne şi stimaţi domni profesori, din sufletul vă mulţumesc pentru că faceţi să fie totul mai uşor şi mai frumos!Cu drag,Prof. pt. Înv. Preşcolar Găină Sabina-Gabriela_______________________*)Henry Adams**)Comenius"

Prof. pt. învăţământ preşcolar Sabina-Gabriela Găină

Profesor pentru învăţământ preşcolar

"Destinul este o sumă de probabilităţi cu care putem jongla mai mult sau mai puţin, dar este interesant de analizat traseele şi momentele sau evenimentele cheie care se constituie în determinanţi ai prezentului.O privire aruncată peste umăr cu 20, 25 de ani în urmă îmi dă posibilitatea să regăsesc şi să regândesc începuturile carierei mele profesionale.Pregătirea liceală şi postliceală tehnică deşi interesante şi atractive pentru mine în perioada respectivă, au alimentat latura mea „reală” dar au avut şi rolul de a genera conştientizarea nevoii mai puternice de dezvoltare pe parte „umanistă”, latură cu o pregnanţă specială în cadrul familiei.Şi apoi, cum să nu vrei să înveţi într-o universitate unde au mai învăţat şi Petru Poni, Alexandru Philippide, Nicolae Iorga, Alexandru D. Xenopol, Gheorghe Brătianu, Grigore T. Popa, Marin Sorescu sau la care au predat Dimitrie Gusti, Titu Maiorescu, Ştefan Bârsănescu, Petre Andrei, Mihai Ralea?Perioada studenţiei 1995-2000 s-a suprapus cu schimbări importante. Universitatea şi facultăţile sale erau în plină restructurare după lunga perioadă comunistă. În 1997 se realizează înfiinţarea noii Facultăţi de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei prin desprinderea, necesară de altfel, de Facultatea de Filosofie şi mutarea din clădirea principală a universităţii, Corpul A, în clădirile care reprezintă şi astăzi Corpul D al universităţii. O conturare a identităţii instituţionale care s-a reflectat pozitiv în formarea identităţii profesionale a viitorilor absolvenţi. În perioada anului 1997 studenţii universităţii au început să aibă acces la calculatoare cu sistemul de operare Windows şi toate facilităţile oferite de acesta. Dezvoltarea tehnologică a influenţat şi activitatea didactică tot mai mult începând din acel moment atât la nivel universitar cât şi preuniversitar. În această perioadă facultăţile universităţii au demarat un program de studii aprofundate neexistând încă posibilitatea de organizare a studiilor de master.Am avut şansa să am ca profesori pe Andrei Cosmovici, Adrian Neculau, Tiberiu Rudică şi George Văideanu discipoli ai marilor profesori Mihai Ralea, Vasile Pavelcu şi Ştefan Bârsănescu. Însă şi asitenţii acelei perioade, amintesc pe Ovidiu Lungu acum cercetând lumea de peste şapte fuse orare în Canada şi Ştefan Boncu, actualmente decan al Facultăţii de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei au avut un rol important în înclinaţia mea spre cercetare, necesară şi în activitatea profesională ulterioară. Practica din facultate a fost un ghid bun care a avut rolul său în succesul ca profesor pe diverse posturi, profesor la nivel postliceal, profesor educator, profesor psihopedagogie specială, profesor psihopedagog, psiholog, activitate desfăşurată în România dar şi în Statele Unite ale Americii.Experienţa acumulată încă din universitate şi apoi la locul de muncă au creat premisele pentru a ocupa actualmente postul de director adjunct putând astfel să ajut într-o manieră diferită, multidimensională, elevii comparativ cu postura de profesor sau de terapeut.În urma unei colaborări relativ recente cu universitatea am avut ocazia să constat cu plăcere că exceptând locaţia, resursa umană, materială şi metodică s-a modificat mult comparativ cu cea de la jumătatea anilor 90, fiind în concordanţă cu noile provocări, oferind astfel studenţilor acel impuls atât de necesar pentru reuşita profesională ulterioară."

Profesor psihopedagog Theodor Sîrbuleţu

Director adjunct, Liceul Tehnologic Special „Vasile Pavelcu”, Iaşi

"În toamna anului 1999 mi-am început studiile universitare de licenţă în cadrul Facultăţii de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei din Iaşi drept un student extrem de motivat dar, totodată, destul de timid şi neexperimentat. Aveam vise mari, însă, veneam la facultate dintr-un mic orăşel iar posibilitatea de a-mi continua studiile depindea, într-o foarte mare măsură, de succesul meu academic din fiecare semestru. Din fericire, datorită efortului personal depus, a sprijinului necondiţionat primit din partea profesorilor mei, precum şi din partea colegilor şi a prietenilor, am reuşit să mă menţin la un nivel de performanţă ce mi-a permis să finalizez cu succes atât programul universitar de studii de licenţă în domeniul Pedagogiei, cât şi masteratul de Politici şi Management în Educaţie. În timpul studiilor universitare de masterat am lucrat, totodată, ca profesor la Şcoala Normală ”Vasile Lupu” din Iaşi şi am primit o bursă de studiu Erasmus, ce mi-a permis să studiez în cadrul Universităţii din Nijmegen (University of Nijmegen), în Olanda.Cei cinci ani petrecuţi în Iaşi, pentru a studia, au jucat un rol crucial în dezvoltarea mea personală şi profesională, configurând în mod esenţial alegerile mele viitoare. Din acest motiv nu pot decât să fiu foarte recunoscătoare pentru experienţele de învăţare de care am beneficiat în mediul academic ieşean, cel care a pus bazele formării mele ca om şi ca profesionist. O privire retrospectivă către acea perioadă nu mă poate face decât să conştientizez că unul dintre cele mai importante aspecte pozitive ale anilor mei de studiu a fost, fără îndoială, calitatea umană a persoanelor cu care am interacţionat. Am avut oportunitatea de a învăţa de la profesori foarte bine pregătiţi, receptivi şi deschişi către nou, către inovare; dar şi de la colegii şi prietenii care mi-au fost mereu aproape. Nu am spaţiul necesar aici pentru a putea menţiona toate acele persoane şi experienţe de învăţare care m-au modelat; însă aş vrea să amintesc cel puţin doi dintre cei mai importanţi oameni care m-au susţinut în procesul de creştere, având un puternic impact asupra devenirii mele: doamna profesor Carmen Creţu şi colega şi prietena mea, Cătălina Lomoş. În primul rând, doamna profesor Carmen Creţu a fost pentru mine un mentor excepţional, suportiv şi care mi-a facilitat accesul la o gamă foarte largă de oportunităţi de formare, de învăţare. Dumneaei este cea care ne-a învăţat, atât pe mine, cât şi pe colegii mei, să valorizăm cercetarea ştiinţifică, dar şi să valorificăm rezultatele din acest domeniu în formularea unor recomandări utile pentru politicile educaţionale, dar şi pentru practica didactică. De asemenea, doamna profesor Carmen Creţu ne-a inspirat să ne autodepăşim, împărtăşindu-ne pasiunea sa pentru activităţile ce depăşeau graniţele curriculum-ului universitar de bază, general, şi implicându-ne în activităţi extracurriculare relevante, precum cele derulate de Asociaţia RoTalent. Ea s-a asigurat şi de faptul că suntem informaţi şi avem acces la reţele/oportunităţi internaţionale de formare (cum ar fi programul Erasmus). Toate aceste experienţe au avut o influenţă considerabilă asupra alegerilor mele ulterioare şi am în continuare onoarea de a beneficia de sprijinul emoţional şi profesional al doamnei profesor, chiar şi după ce am absolvit. Totodată, prietena mea, Cătălina Lomoş, a fost alături de mine încă din primii ani de facultate şi am continuat să studiem şi să lucrăm împreună în Olanda. Alături de ea am trăit unele dintre cele mai importante şi frumoase experienţe de învăţare şi ne-am sprijinit reciproc pe acest drum al creşterii, al devenirii noastre. Firea ei muncitoare şi suportul necondiţionat pe care mi l-a oferit au fost extrem de importante pentru dezvoltarea mea.După ce am absolvit Facultatea de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei din Iaşi am reuşit să obţin două burse de studiu în cadrul Universităţii din Groningen, în Olanda; fapt ce mi-a permis să-mi continui parcursul educaţional în străinătate, mai întâi cu un Program de masterat în cercetare, unde am studiat ”Comportamentul uman în contexte sociale” şi, mai apoi, cu un Program de doctorat în cadrul căruia am şi obţinut titlul de doctor în Ştiinţe ale Educaţiei. Formarea profesională de care am beneficiat la Universitatea din Groningen a reprezentat o nouă piatră de temelie pentru cariera mea. De-a lungul acelor ani m-am specializat pe o linie de cercetare axată pe abordarea comparativă a sistemelor de educaţie din Europa; cu accent, în special, pe înţelegerea modului în care diferitele abordări educaţionale formale şi informale, precum şi diversele practici de predare contribuie la asimilarea de către tineri a cunoştinţelor privind conceptul de cetăţenie şi la formarea competenţelor lor cetăţeneşti. Munca mea în acest domeniu mi-a facilitat accesul în cadrul mai multor reţele internaţionale, precum şi crearea unui spaţiu de colaborare cu importanţi stakeholderi din domeniul politicilor educaţionale. De exemplu, spre finalul studiilor mele de doctorat, am fost recrutată ca cercetător pentru Centrul de cercetare în educaţie şi învăţare pe tot parcursul vieţii (Centre for Research on Education and Lifelong Learning (CRELL) al Comisiei Europene (DG JRC)) şi am avut oportunitatea de a fi implicată în derulareaStudiului privind educaţia civică şi cetăţenească internaţională(ICCS 2016), dar şi într-o serie de activităţi de cercetare în domeniulPoliticilor Educaţionale, mandatate de DG Education and Culture.În prezent sunt cercetător în cadrul Centrului de Cercetare în Ştiinţe Politice (Centre for Political Science Research), KU Leuven, din Belgia; unde lucrez la un proiect de cercetare ce vizează abordarea comparativă privind cetăţenia şi competenţele interculturale ale tinerilor, linie de cercetare pentru care am primit recent două burse (una dintre ele din SUA, oferită de The National Academy of Education/Spencer Postdoctoral Fellowship (the NAEd/Spencer Fellowship, US), iar cealaltă fiind bursa postdoctorală “Marie-Sklodowska Curie Actions”, (EU). Pe lângă activitatea mea ştiinţifică sunt implicată şi în supervizarea unor studenţi doctoranzi, în activităţi de consultanţă pentru dezvoltarea de proiecte finanţate de diferite organizaţii internaţionale (de exemplu, UNESCO sau Consiliul Europei) şi în iniţiative internaţionale ce au drept obiectiv transpunerea rezultatelor din domeniul cercetării ştiinţifice în recomandări de politici (educaţionale).Privind înapoi, către debutul parcursului meu profesional, nu pot decât să fiu foarte recunoscătoare pentru oportunităţile avute şi nici nu vreau să mă gândesc ce s-ar fi întâmplat, dacă în toamna anului 1999, aş fi făcut alegeri diferite. Anii de studiu pe care i-am petrecut în Iaşi reprezintă un capitol al vieţii mele pe care nu-l voi uita niciodată. Recomand cu căldură actualilor şi viitorilor studenţi această experienţă de învăţare, întrucât, eu cred că muncind din greu şi învăţând de la profesorii şi colegii voştri veţi obţine, cu certitudine, succesul!"

Maria Magdalena Isac

Cercetător, KU Leuven, Belgium - Centre for Political Science Research (Centrul de Cercetare în Științe Politice)

"Am intrat la psihologie în anul 1991, după un examen dur, la o concurenţă de circa 20 de candidaţi pe loc, fiind a doua serie de studenţi la psihologie din România. Cei 5 ani de studii au trecut poate mult prea repede visând, ca mai toată lumea, o strălucită carieră de psihoterapeut. Poate de aceea cele mai mici note le-am avut la statistică şi logică, însă soarta face, ca de obicei, farse – expertiza mea actuală este în statistică şi logică.Sunt, indiscutabil, un produs al şcolii ieşene de psihologie unde, pe lângă visele psihoterapeutice, eram atras poate mai puternic de construcţia instrumentelor de diagnostic psihologic, profesorul Corneliu Havârneanu fiindu-mi mentor. După o scurtă carieră militară, imediat după facultate, timp în care am făcut primii paşi în dezvoltarea probelor psihologice computerizate, mă întorc de data aceasta la Facultatea de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei unde voi lucra în cercetare între 2001 şi 2005. Este, indiscutabil, perioada celor mai mari achiziţii pe latură profesională, o etapă trăită între agonie şi extaz, cu nenumărate nopţi nedormite în laboratorul de psihodiagnostic, parte din cea mai mare bază de cercetare pe vremea respectivă, Baza de Cercetare cu Utilizatori Multipli (BCUM). Proiectele începeau să prindă contur, rezultând noi concepte şi noi produse de evaluare psihologică asistată de computer, cum a fost Itemsoft CAT. Apare şi primul sistem de eLearning al facultăţii, dar şi primul portal, foarte popular pe vremea aceea printre studenţi, dar şi primele experimente făcute în parteneriat cu universităţi din Statele Unite şi Europa.A fost o perioadă de pionierat care m-a definit, cu certitudine, însă în 2005 părăsesc Iaşul şi Universitatea, mutându-mă definitiv la Constanţa. Voi reveni după 5 ani, în 2010, în calitate de doctorand al acestei universităţi, iar în 2013 îmi voi fi susţinut cu brio prima teză de psihometrie din România care tratează evaluarea pe baza modelelor de răspuns la item, prezentând totodată şi urmaşul vechiului sistem computerizat, Psihosoft CATS, poate cel mai performant produs de acest gen, având şi capabilităţi de administrare a probelor auto-adaptive.La Iaşi am revenit şi revin întotdeauna cu drag, fie la conferinţe, fie la ateliere, fie doar pentru a inspira aerul doct al celui mai vechi centru academic din ţară şi pentru a rememora experienţe trecute."

Lect. dr. Cristian Opariuc-Dan

Lector dr., Universitatea Ovidius din Constanța, Facultatea de Drept și Științe Administrative

"Facultatea de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei, specializarea Pedagogie, mi-a oferit, în primul rând, o perspectivă holistică asupra educaţiei, dar şi a sinergiei dintre pedagogie şi psihologie. Combinaţia inedită de discipline/cursuri, cum ar fi – Introducere în sociologie, Introducere în psihologie, Istoria educaţiei, Teoria şi metodologia curriculum-ului, Introducere în psihoterapie – pe care le-am urmat în cadrul studiilor de licenţă, mi-au catalizat interesul către interdisciplinaritate şi transdisciplinaritate şi au contribuit în foarte mare măsură la dezvoltarea mea ulterioară. De asemenea, oportunitatea oferită de Facultatea de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei din Iaşi, de a discuta şi de a dezbate subiecte academice provocatoare cu cadrele didactice competente ale instituţiei, dar şi conectarea cu colegii care aveau aceleaşi preocupări, mi-a dezvoltat, pe de o parte, apetitul pentru cunoaşterea în profunzime, respectiv gândirea critică şi, pe de altă parte, abilităţile creatoare. Ulterior, faptul că am ales să urmez un program de masterat în domeniul Politicilor Educaţionale mi-a deschis orizontul educaţional şi mi-a oferit posibilitatea de a obţine o bursă de studiu în Spania; acolo unde am putut observa şi experimenta în mod direct, nemijlocit, rolul şi contribuţia politicilor educaţionale la formarea sistemului de educaţie spaniol. Nu în ultimul rând, studiile de doctorat, pe care le-am urmat tot în cadrul Facultăţii de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei din Iaşi, şi strânsa colaborare cu doamna prof. univ. dr. Carmen Creţu au fost experienţele ce     mi-au marcat profund identitatea profesională. Cu doamna profesor am păstrat legătura de-a lungul anilor şi colaborăm şi în prezent, pe o serie de proiecte europene.După susţinerea doctoratului am decis să plec în Norvegia, unde am obţinut o bursă post-doctorală la Centrul de Cercetare a Mediului de Învăţare şi a Comportamentului, sub tutela Universităţii din Stavanger, Norvegia. Ulterior, am aplicat pentru un post de profesor la Universitatea din Oslo, unde am primit o dublă calificare – atât cea de profesor în domeniul Psihologiei, cât şi cea de profesor în domeniul Pedagogiei; datorită faptului că domeniile şi interesele mele de cercetare, dar şi publicaţiile şi proiectele în care lucrez implică ambele ştiinţe. Această dublă perspectivă pe care am urmat-o în formarea mea o datorez, în cea mare parte, anilor de studiu din cadrul Facultăţii de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei din Iaşi, acolo unde a început drumul meu pe calea cunoaşterii, ce mi-a oferit bazele cele mai potrivite pentru a mă dezvolta şi a multiplica efortul şi profesionalismul investite în instruirea mea."

Prof. Ella Cosmovici Idsøe

Profesor, dr. în Psihologie, Universitatea din Oslo, Norvegia

"M-am tot gândit cum aş putea să încep această „mărturie” dragă inimii mele şi iată că tot către Creangă mă poartă gândul… „Stau câteodată şi-mi aduc aminte ce vremi şi ce oameni mai erau în părţile noastre pe când începusem şi eu, drăgăliţă-Doamne, a mă ridica…”. Din acele vremi, păstrez mereu vie amintirea dragă a profesorului ce mi-a fost mentor atât din punct de vedere profesional, cât şi din punct de vedere personal – doamna profesor Carmen Creţu. Din interacţiunea cu dumneaei au izvorât, cumva, cele mai frumoase momente trăite de mine de-a lungul anilor studenţiei: fie că este vorba despre crearea oportunităţii de a mă implica şi de a fi parte din RoTalent, fie că este vorba despre cursurile de Psihopedagogia Excelenţei ori despre masterul de Politici şi Management în Educaţie şi chiar de plecarea mea la studii în străinătate, în Olanda, la Universitatea din Groningen, în anul 2003.În ultimul an de facultate am avut şansa de a primi o bursă de studiu Erasmus, ce mi-a permis să studiez pentru 3 luni în cadrul Universităţii din Groningen, în Olanda. Ulterior, această oportunitate mi-a deschis calea către alte trei burse de studiu, pe care le-am primit în anii următori de la guvernul olandez, în cadrul aceleiaşi universităţi; fapt ce mi-a permis să-mi continui studiile în străinătate, în cadrul unui Program Internaţional de Formare în domeniul Educaţional, unde am şi obţinut diploma de masterat şi, mai apoi, titlul de doctor în Ştiinţe ale Educaţiei, în anul 2011. Timpul petrecut în Groningen mi-a adus nenumărate satisfacţii, deopotrivă, pe plan profesional şi personal, iar atunci când mi-am finalizat studiile, pe baza experienţei acumulate în ţară şi în străinătate, am început să lucrez ca asistent universitar în cadrul unui program de master din Luxembourg şi KU Leuven, Belgia.În prezent activitatea mea profesională este aceea de cercetător full-time în cadrul unui institut din Luxembourg (LISER – Luxembourg Institute for Socio-Economic Research), unde mă bucur de privilegiul de a avea o strânsă colaborare cu Ministerul Educaţiei din Luxembourg şi de a fi implicată în foarte multe proiecte frumoase. Astfel că, reprezint Luxembourg-ul într-o serie de reţele internaţionale, precum IEA (International Association for the Evaluation of Educational Achievement), dar şi în ceea ce priveşte participarea la studii internaţionale din domeniul educaţional, cum ar fi ICILS (International Computer and Informatics Literacy Study 2018, 2023), în calitate de coordonator la nivel naţional, şi în multe alte astfel de proiecte. Îmi place să cred că nu am uitat în nici un moment cărui fapt i se datorează împlinirea mea din punct de vedere profesional şi cine m-a îndrumat spre a-mi clădi fundamentul realizărilor din prezent. Cu această ocazie, privesc nostalgic către anii care au trecut, către instituţia în care adevăraţi profesionişti au contribuit la formarea mea, către Facultatea de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei din Iaşi – acolo unde, în ultima perioadă, am încercat să ofer şi eu, drept mulţumire pentru inspiraţia şi susţinerea pe care am primit-o la rândul meu, o parte din ceea ce mi s-a oferit.Împreună cu una dintre colegele mele de facultate, Magda, am reprezentat asociaţia RoTalent în Groningen, Olanda, şi am încercat să promovăm imaginea acesteia în mediul online, prin conduita şi realizările noastre profesionale din domeniu. În calitate de reprezentant al Universităţii din Groningen la numeroase ediţii ale RIUF (Romanian International University Fair) am sprijinit şi recomandat un număr destul de mare de studenţi români care au primit, ulterior, burse de studiu ce le-au permis să studieze în Olanda. Cu mulţi dintre aceştia am legat prietenii care au rezistat în timp şi pe care le preţuiesc şi în prezent. Totodată, atunci când eram în Luxemburg, programul de masterat pentru care am lucrat a oferit, de asemenea, două burse anuale pentru studenţii de la UAIC ce şi-au dorit să studieze în cadrul programului de masterat IMPALLA (International Master of Policy Analysis), în anii 2013 şi 2014. Particip cu bucurie ori de câte ori sunt invitată la manifestări ştiinţifice organizate pentru diaspora sau prezentări de acest tip din cadrul conferinţelor, aşa cum a fost şi evenimentul „AmbasaDOR de Bucovina”, în anul 2019.Sunt extrem de mândră şi de fericită pentru faptul că al meu parcurs de învăţare din lumea academică a început la Facultatea de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei din cadrul UAIC, Iaşi! Cred cu tărie că este un loc grozav pentru a-ţi forma şi dezvolta competenţe profesionale de excepţie şi le doresc tuturor studenţilor actuali o călătorie frumoasă pe acest drum al cunoaşterii, pe care foarte bine l-au ales!"

Cătălina LOMOS

Cercetător, Luxembourg Institute for Socio-Economic Research (LISER)

"Mai devreme sau mai târziu în parcursul educaţional al tinerilor, una dintre aceste devize îşi face apariţia, provocând un declic mai mult sau mai puţin semnificativ. Dincolo de sutele de avertizări parentale sau pedagogice pe care le primim de-a lungul timpului pe marginea acestor aspecte, într-un moment specific al evoluţiei noastre constatăm cu adevărat importanţa cunoaşterii şi cum doar educaţia de calitate este un predictor relevant al propriei dezvoltări profesionale substanţiale.Motivaţia alegerii Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” a fost, în cazul meu, chiar această revelaţie, mai exact certitudinea că în niciun alt mediu universitar nu puteam dobândi cunoştinţele care să îmi poată permite să ating destinaţia profesională dorită. Nouă ani mai tarziu, realitatea dovedeşte că nu m-am înşelat. În prezent, conduc departamentele de psihologie a două instituţii private din capitală, Cebis Internaţional şi Clinica Medica Endoprovision, iar în paralel îmi desfăşor activitatea în cadrul cabinetului individual, în care ofer servicii de psihologie clinică. Am aşadar certitudinea că rolul alegerii acestei facultăţi a fost unul primordial în trasarea unei direcţii profesionale a cărei finalitate să fie succesul.Universul educaţional din cadrul Facultăţii de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei este, fără îndoială, unul dintre cele mai remarcabile medii de dezvoltare academică disponibile în ţară.În ceea ce priveşte activitatea extra-curriculară din cadrul facultăţii, una dintre cele mai apreciate oportunităţi din rândul generaţiei mele a fost Seara Psihologului Practician, eveniment organizat de asociaţia E-Team Psychology care continuă până în prezent şi a cărui relevanţă este, din punctul meu de vedere, de necontestat şi neînlocuit. O altă ocazie pe care facultatea mi-a acordat-o a fost stagiul de practică al primului program de master, unde mi s-a oferit şansa de a profesa ca psiholog în cadrul unei clinici private din Iaşi, punct care a constituit startul meu profesional.UAIC şi FPSE sunt, fără îndoială, elemente esenţiale ale unei reţete de succes în debutul carierei oricărui tânăr, în care prestigiul universităţii, calitatea incontestabilă a actelor educaţionale şi experienţele oferite în cadrul traseului academic sunt cele care completează perfect rezultatul şi fac ca reuşita să fie o garanţie.Felicit studenţii care aleg Facultatea de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei şi care citesc aceste rânduri într-o încercare de a dobândi cât mai multe informaţii cu privire la trasabilitatea viitoarelor lor cariere. Cu fiecare astfel de demers sunteţi cu un pas mai aproape de victorie."

Aida Ciobanu

Head of Psychology Department, Cebis International

"Povestea călătoriei mele pe „marea” devenirii profesionale a debutat în anul 2003 prin conturarea spiritului normalist la Şcoala Normală „Vasile Lupu” din Iaşi, în vederea aplicării instrumentelor metodico-pedagogice, patru ani mai târziu, în procesul instructiv-educativ din grădiniţă. Acest parcurs mi l-am dorit mereu, însă anii de liceu mi-au deschis interesul şi către o disciplină de studiu aparent enigmatică, motiv pentru care mi-am dorit să-i descopăr tainele. Participând în liceu doi ani consecutiv la olimpiada naţională de Psihologie mi-am dat seama că acest domeniu este vital pentru cariera didactică şi am ales ca formarea mea să continue în cadrul Facultăţii de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei din Iaşi, specializarea Psihologie.Pe parcursul studiilor universitare am reuşit să îmbin armonios pasiunea pentru formarea celor mai mici învăţăcei cu dorinţa de a mă dezvolta în domeniul psihologiei, cu atât mai mult cu cât am avut mentori implicaţi, profesori consacraţi care m-au inspirat, m-au motivat şi care mi-au cultivat sămânţa încrederii (prof. Andrei Holman- coordonatorul lucrării de licenţă, prof. Ovidiu Gavrilovici, prof. Corneliu Hăvârneanu, Prof. Ticu Constantin, prof. Ana Constantin, prof. Luminiţa Iacob, prof. Dorina Sălăvăstru, prof. Aurel Stan, prof. Cătălin Dîrţu, prof. Loredana Gherasim). Datorită acestui mediu academic prietenos şi performant am hotărât să urmez masterul „Evaluarea, Formarea şi Consilierea Psihologică a Personalului”, unde, sub îndrumarea unui corp profesoral de excepţie, am reuşit să înţeleg cum funcţionează organizaţiile şi care sunt aspectele cele mai importante în motivarea personalului.Pentru că organizaţia (instituţia) în care îmi desfăşuram activitatea era grădiniţa, mi-am dorit să aflu mai multe despre politicile educaţionale, dar şi despre managementul unităţilor de învăţământ. Acesta a fost motivul pentru care m-am înscris la cursurile masterului „Politici şi management în educaţie” din cadrul aceleiaşi facultăţi. Pe lângă suportul informaţional extrem de valoros primit de la specialişti în domeniul educaţiei (prof. Bogdan Neculau – coordonatorul lucrării de disertaţie şi al lucrării de gardul didactic I, prof. Constantin Cucoş, prof. Carmen Creţu, prof. Nicoleta Rogoz, prof. Adrian Labăr,prof. Liliana Stan), acest master mi-a oferit şi posibilitatea şi de a aplica în calitate de director de grădiniţă toate cunoştinţele acumulate.Cei şapte ani petrecuţi sub cupola „Facultăţii de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei” m-au format din punct de vedere personal şi au ghidat călătoria mea profesională către destinaţia împlinirii.Alese mulţumiri tuturor profesorilor care mi-au fost alături şi care mi-au arătat drumul către cunoaştere şi către atingerea performanţei, atât în domeniul educaţiei timpurii, cât şi în domeniul managementului educaţional şi psihologic."

Georgiana Gabriela FILIMON

Director, Grădinița cu Program Prelungit Hârlău

"Privind retrospectiv la perioada studenţiei şi la începutul dezvoltării carierei mele profesionale, realizez că au trecut mai bine de zece ani. Timpul zboară mai repede decât ne imaginăm atunci când suntem studenţi şi odată cu trecerea sa ne oferă oportunităţi remarcabile.Fac parte din ultima generaţie cu patru ani de studii de Licenţă, aşa numita generaţie „pe stil vechi” (pre-Bologna). Am avut astfel privilegiul de a mă bucura încă de anumite materii şi de anumiţi profesori care mi-au permis să profit de o anumită tradiţie consacrată la Iaşi. O parte din aceşti profesori au fost atât surse de cunoştinţe dar şi un izvor de inspiraţie pentru dezvoltarea carierei. Felul lor de a fi şi modul în care am colaborat cu unii dintre ei în perioada studenţiei şi a masteratului, mi-au influenţat alegerile profesionale de mai târziu.La vremea respectivă facultatea noastră se afla deja într-un proces amplu şi accelerat de maturizare. Facultatea oferea studenţilor săi o deschidere excepţională către mediul academic internaţional prin parteneriate cu alte universităţi din Europa. În cazul meu bursa Erasmus din 2007 la Universitatea din Groningen (Olanda) m-a ajutat să-mi definesc identitatea profesională prin descoperirea domeniului psihologiei spre care am decis să mă îndrept: psihologia aplicată în transporturi.Ulterior, am obţinut satisfacţii profesionale imense aprofundând acest domeniu în perioada în care am lucrat ca asistent de cercetare şi cadru didactic asociat în cadrul Facultăţii de Psihologie de la UAIC şi prin participarea la programul de studii doctorale „European PhD on Social Representations and Communication” coordonat de Universitatea La Sapienza din Roma. Accesul la acest program doctoral a fost posibil întrucât Facultatea de Psihologie de la UAIC era deja implicată în acest proiect academic internaţional. Doctoratul european mi-a dat posibilitatea de a studia temporar în Italia, Spania şi Franţa şi mi-a deschis noi oportunităţi către o carieră internaţională ce a continuat cu un contract postdoctoral la IFSTTAR (Institut Français des Sciences et Technologies des Transports, de L’aménagement et des Réseaux) şi apoi cu postul pe care îl ocup astăzi în Paris la UIC.Facultatea de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei din Iaşi a reprezentat pentru mine un catalizator de oportunităţi în formarea şi dezvoltarea carierei. Cred că fiecare generaţie de absolvenţi este unică, având contextul propriu, cu obstacolele şi oportunităţile ei. Este însă responsabilitatea fiecăruia de a identifica aceste oportunităţi şi a le fructifica la momentul potrivit.Am învăţat că facultatea creează repere, ne dă multe idei, ne oferă un set de cunoştinţe şi nişte competenţe de bază. În plus, ea ne poate ajuta să descoperim ceea ce ne pasionează cu adevărat şi ne oferă multe modele de profesori dintre care ne putem alege unul, doi sau trei mentori pentru dezvoltarea personală şi profesională. Este însă important să avem o viziune proprie, să ne fixăm un plan de carieră şi să ne croim propriul parcurs profesional în direcţia pe care ne-o dorim. Aceasta presupune de multe ori să ne asumăm riscuri, să ieşim din zona de confort şi să transformăm eventualele obstacolele în noi oportunităţi."

Grigore HAVÂRNEANU

Senior Research Advisor, International Union of Railways (UIC), Paris

"De mici, uneori chiar de la grăniţă, ni se adresează întrebarea ”Ce vrei să te faci când vei fi mare?”. E greu pentru un copil de 4-5 ani să aibă o imagine clară a unei profesii ce şi-ar dori să o îmbrăţişeze şi astfel răspunsul lui va fi influenţat de imaginea adultului ce i-a marcat în mod pozitiv existenţa până la acea vârstă. Fiind copil de cadre didactice ”am crescut„ în clasa tătălui meu, învăţător, motiv pentru care pot spune că ”am avut meseria în sânge” şi să afirm cu toată convingerea că ”de mică am vrut să mă fac Doamna”. Dar viaţa, vremurile, mi-au schimbat ”traiectoria” educaţională şi am ajuns, şi spun cu mândrie acest lucru, să fiu absolventa unuia din cele mai renumite licee din Iaşi, azi Colegiul ”C. Negruzzi”, profilul matematică-fizică. Și cu toate acestea rămăsese un dor ascuns în suflet: acela de a fi dascăl pentru cei mici. Oportunitatea de a-mi împlini visul a apărut mai târziu, când la Școala Normală ”Vasile Lupu” (azi Colegiul Pedagogic Iaşi) a fost infiinţatăȘcoala Postiliceală cu dublă specializare învăţători-educatoare. Și-au pus amprenta asupra pregătirii noastre profesionale profesori de excepţie, metodicieni şi mentori de valoare în învăţământul normalist ieşean. Și astfel visul a devenit realitate, a prins contur şi am ajuns ”doamna învăţătoare”. Pasiunea pentru ştiinţele exacte s-a materializat prin susţinerea licenţei laFacultatea de Economie şi Administrarea Afacerilor,specializareaContabilitate şi Informatică de Gestiune.Cu toate aceste nu am renunţat niciodată la prima dragoste, învăţământul primar şi preşcolar, continuând să fiu dascăl pentru multe generaţii de copii.Aveam senzaţia că ceva nu se implinise pe ”traseul profesional„ aşa că paşii m-au purtat spre master şi nu oriunde, ci laFacultatea de Psihologie şi Știinţe ale Educaţiei, specializareaPolitici şi management în educaţiedeoarece îmi doream mai mult, voiam să ştiu ce înseamnă poilitici educaţionale, ce presupune să fii manager, cum poţi să dezvolţi instituţia din care faci parte, iar răspunsurile la aceste întrebări nu le puteam afla decât de la cei mai buni, de la profesori ce au pus în permanenţă formarea studentului sub semnul profesionalismului. Am avut şansa de a beneficia de formări din partea unor profesori de excepţie, ce mi-au deschis şi conturat noi orizonturi în tot ceea ce înseamnă managementul unei unităţi de învăţământ, comunicare intra şi interinstituţională, leadership educaţional.Am înţeles, încă o dată, că dacă vrei să ai împliniri în viaţa profesională trebuie să ai o bază solidă, construită de cei mai buni mentori."

Mihaela SIMION

Inspector şcolar pentru educaţie timpurie, Inspectoratul Şcolar Judeţean Iaşi

"Orice tranzacţie bursieră are la bază aşteptarea iraţională că în momentul acela cursul acţiunilor se află într-un punct local de maxim sau de minim. În acest fel, profesioniştii şi amatorii, deopotrivă, speră să vândă sau să cumpere acţiuni cu cea mai mare marjă de profit. În realitate, putem ajunge la această performanţă doar din întâmplare, pentru că, de cele mai multe ori, ne dăm seama că am fost în punctul de maxim sau minim doar la ceva timp după ce am trecut de el. În viaţa de toate zilele, pe măsură ce trec anii, trăim un fenomen similar: doar privind retrospectiv putem estima că într-un anume moment al vieţii noastre am fost pe coama unui val (sau nu). Sunt rare momentele în care putem face această apreciere justă, chiar în momentul în care lucrurile se întâmplă.În cazul meu, abia acum, la 25 de ani după absolvirea Facultaţii de Psihologie, pe atunci încă situată în Corpul A al Universităţii, pot să îmi dau seama de punctele de maxim la care am fost martor şi am luat parte ca student. Mă aflu în poziţia inedită să fiu printre puţinii care au cunoscut Facultatea de Psihologie în trei ipostaze diferite: ca student al primei generaţii de absolvenţi de după 1990, în calitate de cadru didactic, în primii şase ani după absolvire şi, acum, din exterior, ca cercetător în diaspora. Am avut şansa să am ca profesori (şi apoi colegi) două generaţii diferite: discipoli ai faimoşilor Mihai Ralea şi Vasile Pavelcu (profesorii Andrei Cosmovici, Adrian Neculau şi Tiberiu Rudică), precum şi membri ai ultimei promoţii de absolvenţi înainte de desfiinţarea psihologiei ca disciplină academică de către regimul comunist (profesorii Luminiţa Iacob, Corneliu Hăvârneanu, Ion Dafinoiu, Aurel Stan). Ca student, de la ei am învăţat să apreciez nu numai originile ilustre ale psihologiei ieşene, ci şi „drama psihologiei” ca disciplină care încă luptă să-şi întărească poziţia ca ştiinţă şi nu doar ca o artă în rândul celorlalte ştiinţe. Ca membru al colectivului catedrei, am preţuit în mod deosebit suportul necondiţionat pe care mi l-a oferit un trio profesoral (prof. A. Neculau, prof. L. Iacob si prof. C. Hăvârneanu) în propria dezvoltare profesională. Nu numai că am fost încurajat şi susţinut în demersurile mele de a face cercetare în domeniul cogniţiei sociale – în contrast cu abordarea europeană axată pe reprezentările sociale, atât de dominantă la Iaşi în acea perioadă –, dar acest ajutor mi-a fost oferit chiar cu riscul, asumat şi justificat de altfel, de a mă pierde ca membru al colectivului, atras fiind de mirajul de a continua cercetarea peste ocean. Ca cercetător în străinătate, într-un loc situat peste şapte fuse orare, mă simt ca fiul cel mic al împăratului din legendele noastre, care a plecat la drum peste (şapte) mări şi ţări: am răzbit în lume cu bunele merinde din traistă (a se citi baza solidă de cunoştinţe acumulată în cei cinci ani de studii „undergraduate”, cum era obiceiul pe atunci), dar şi cu calul fermecat care încă mai mănâncă jar (a se citi curiozitatea şi interesul pentru psihologie, pentru cercetare, precum şi aptitudinile gândirii critice, atât de necesare muncii din acest domeniu, care mi-au fost insuflate pe perioada studiilor de licenţă şi doctorat).Deşi departe de Iaşi şi în contact sporadic cu actualul corp profesoral (printre care mai regăsesc doar două treimi dintre feţele familiare – la ultima verificare a site-ului web al facultăţii), legăturile de suflet cu Facultatea de Psihologie rămân puternice. Pe lângă nostalgia anilor de sfârşit de secol XX, accentuată de trecerea timpului, continui să mă bucur mult când aud ştiri legate de realizările psihologiei ieşene. Impresia mea e că noile generaţii sunt pe mâini bune şi că încă se mai umplu traistele cu merinde şi se mai găsesc cai nărăvaşi care mănâncă jar pentru absolvenţii de psihologie din zilele noastre care îşi iau zborul de la Iaşi."

Ovidiu LUNGU

Profesor asociat, Departamentul de Psihiatrie, Université de Montréal

"Facultatea de Psihologie şi Știinţe ale Educaţiei – specializarea Pedagogie a fost pentru mine alegerea care a unit cele mai importante puncte de pe “harta” carierei mele: normalist, învăţător, profesor consilier şcolar, mentor, formator.Optiunea făcută mi-a oferit şansa să cunosc Iaşiul – oraşul studenţiei mele, oraşul legăturilor de prietenie, oraşul iubirii, oraşul profesiunii de suflet, oraşul construcţiei carierei, oraşul confluenţelor culturale – să-l port în suflet şi să mă las purtată de el timp de peste 25 de ani. O astfel de experienţă îmi conferă sentimentul foarte acut şi foarte puternic al împlinirii personale şi profesionale.Prima ancoră în formarea mea profesională au constituit-o întâlnirile cu profesorii universităţii, veritabile „oferte de destin”, oferte pe care am avut grijă să nu le ratez şi care mi-au dăruit multă bucurie.Faptul că făceam parte din „generaţia aşteptată timp de 10 ani” precum şi laitmotivul “multitudinii de oportunităţi” pe care le aveam în faţă au conferit sens şi semnificaţie pregătirii mele profesionale. Şi eu şi colegii mei eram entuziaşti şi ferm convinşi că suntem „indispensabili”, că „o să facem valuri”, că o să schimbăm oamenii, şcoala, politicile educaţionale. Am avut în faţă un univers al posibilităţilor care a scos în evidenţă un număr impresionant de practicieni cu experienţă, cu formări variate şi complementare, capabili să marcheze domeniul psihopedagogic, sub semnul profesionalismului. Acum tind să cred că am fost “generaţia binecuvântată”, care şi-a găsit în timp identitatea profesională şi a construit trainice legături în comunitate.Laudaţio Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, profesorilor ei, aplecaţi către promovarea psihologiei, a pedagogiei, a cercetărilor psiho-sociale şi a formării de calitate, care ne-au prospectat o călătorie plină de descoperiri şi împliniri… nebănuite!"

Prof. Anca Hardulea

Director, Centrul Judeţean de Resurse şi Asistenţă Educaţională Iaşi