What makes entitativity different from homogeneity? An empirical contribution to the debate
Françoise Askevis-Leherpeux
Abstract: In line with the argument that entitativity does not equate homogeneity, we ran three studies based on a same paradigm where participants were presented with the positions of the members of hypothetical groups on attitude scales. The first study confirmed that perceived entitativity decreases with intra-group variability and increases with extremity of groups mean position. Moreover, as expected from Moscovicis analysis of social change (1976), supportive groups were perceived as more entitative than oppositional ones. The second study examined the effects of these cues on perceived homogeneity. It was expected that perceived homogeneity should depend only on intra-group variability. Results confirmed that perceived homogeneity decreases with variability and does not depend on favourability, but unexpectedly showed an effect of extremity. The third study replicated the first one in an intergroup context, where groups display an out-group effect. It was expected that in-groups, if perceived differently from out-groups, should be perceived as more entitative than outg-roups. Data displayed the same overall pattern as in study 1, but in-groups did not differ from out-groups. Considered together, these studies support the non-equivalence of entitativity and homogeneity: first, cues for perceived entitativity (study 1) may be different from cues for perceived homogeneity (study 2), and, second, greater homogeneity does not necessarily lead to greater entitativity (study 3).
Rezumat: Pornindu-se de la o serie de argumente legate de faptul cã percepţia omogenitãţii grupului şi percepţia unitãţii grupului diferã între ele, au fost realizate trei studii, respectându-se aceeaşi paradigmã experimentalã în care subiecţii au fost informaţi asupra atitudinilor membrilor unui grup ipotetic. Primul studiu a demonstrat cã percepţia unitãţii scade odatã cu creşterea variabilitãţii şi creşte atunci când media atitudinilor membrilor grupului este polarizatã. Mai mult decât atât, în concordanþã cu viziunea lui Moscovici asupra schimbãrii sociale (1976), grupurile care militeazã în sprijinul unei anumite cauze (grupuri de sprijin) sunt vãzute ca fiind mai unitare decât grupurile care militeazã contra unei cauze (grupurile de opoziţie). Al doilea studiu a examinat efectele acestor manipulãri asupra omogenitãţii. S-a emis ipoteza cã percepţia omogenitãţii va fi influenþatã doar de variabilitatea grupului. Rezultatele au confirmat faptul cã omogenitatea descreşte odatã cu creşterea variabilitãţii, fãrã a depinde de favorabilitate, dar în mod surprinzãtor a fost observat şi un efect de polarizare. Al treilea studiu a reprodus primul studiu într-un context intergrupuri, remarcându-se efecte out-group. S-a emis ipoteza conform cãreia dacã in-group-urile sunt percepute diferit faţã de out-group-uri, ele vor fi percepute de asemenea ca fiind mult mai unitare. Datele obţinute au avut un pattern similar celui din studiul 1, însã in-group-urile nu au fost percepute ca fiind diferite faţã de out-group-uri. Considerate împreunã, experimentele realizate oferã un suport empiric în sprijinul ipotezei nonechivalenţei omogenitãþii şi unitãţii: mai întâi de toate se pare cã percepţia unitãţii (studiul 1) şi percepţia omogenitãţii (studiul 2) sunt determinate de elemente perceptive diferite şi, în al doilea rând, perceperea unei omogenitãţi ridicate nu determinã în mod necesar perceperea unei unitãţi accentuate (studiul 3).
Résumé: Les trois études présentées dans cet article ont pour but commun d’illustrer la nécessité de maintenir une distinction entre les concepts dentitativité et d’homogénéité. Dans chacune delles, on présente aux participants une série de distributions illustrant la position des membres dun groupe fictif sur une échelle dattitude bipolaire. La première étude confirme que l’entitativité perçue est d’autant plus faible que la variabilité intragroupe est forte, et quelle augmente avec l’extrêmisation de la position moyenne du groupe. De plus, en accord avec les travaux de Moscovici sur le changement social (1976), les groupes «pour» sont perçus comme plus entitatifs que les groupes «contre». La seconde étude examine leffet de ces mêmes informations (variabilité, extrêmisation et orientation) sur l’homogénéité perçue. On fait l’hypothèse que seule la variabilité intragroupe aura un effet. Les résultats confirment le rôle de la variabilité mais montrent que l’homogénéité dépend également de l’extrêmisation. La dernière étude réplique la première dans un contexte intergroupe où les groupes en présence manifestent un effet d’homogénéité de lexogroupe. On sattend à ce que l’entitativité perçue de l’endogroupe soit supérieure ou égale à celle de lexogroupe. Les données manifestent globalement le même pattern que celles de la première étude, mais ne traduisent aucun effet de l’appartenance de groupe. Considérées conjointement, ces études confirment que les concepts d’entitativité et dhomogénéité ne sont pas isomorphes: les indices sur lesquels sont basés la perception d’entitativité (étude 1) ne sont pas nécessairement les mêmes que ceux qui fondent la perception dhomogénéité (étude2), et une plus forte homogénéité ne conduit pas nécessairement à une plus forte entitativité (étude 3).
