Sentimentul de singurãtate şi strategiile de coping la persoanele vãduve şi divorţate vãduve şi divorţate
Alina Elisabeta Bucur, Mihaela Boza
Rezumat: Scopul acestui studiu este de a determina impactul statutului marital şi a locului controlului asupra sentimentului de singurãtate şi a strategiilor de coping. Ipoteza principalã este cã persoanele vãduve şi cele cu locul controlului extern utilizeazã strategii de adaptare mai puţin constructive şi se simt mai sigure din punct de vedere social si emoþional. Designul este de tip 2 (statut marital) x 2 (locul controlului) cu variabile intergrup. Locul controlului a fost mãsurat cu scala lui Rotter (1966), pentru strategiile de coping s-a construit un chestionar dupã modelul lui Lazarus & Folkman (1984) iar pentru mãsurarea singurãtãţii a fost adaptatã scala lui Vicenti & Grabolski (1987). Subiecţii sunt 120 (50 bãrbaþi/70 femei; 70 divorţaţi şi 50 vãduvi) cu vârste între 30 şi 60 de ani. Rezultatele au confirmat ipoteza şi au arãtat cã vãduvii se simt mai singuri decât divorţaţii iar externaliştii mai singuri decât internaliştii. Aceleaşi categorii de subiecţi -vãduvii şi externaliştii- au strategii de coping mai puţin constructive decât divorţaţii şi internaliştii. Bãrbaţii se simt mai singuri şi utilizeazã strategii mai puţin constructive decât femeile. Nu exista efecte de interacţiune semnificative între cele douã variabile independente nici în privinţa impactului lor asupra sentimentului de singurãtate nici asupra strategiilor de coping.
Abstract: The aim of this study is to determine the impact of the marital status and locus of control (LC) on the feeling of loneliness and the coping strategies. The main hypothesis is that external (LC) and the marital status of widow lead to the use of less positive coping strategies and to a greater feeling of social and emotional loneliness.
The experimental design is 2 (marital status) x2 (LC) between subjects. LC was measured with the adapted Rotter (1966) scale, for the coping strategies an inventory was built using the model of Lazarus & Folkman (1984) and for the measure of loneliness an adapted form of Vicenti and Grabolski (1987) scale was used. Subjects are 120 (50 males/ 70 females, 70 divorced, 50
widowed) aged from 30 to 60 years old. The results confirmed the hypothesis and showed that widowers feel lonelier than divorcees and externalist feel lonelier than subjects with internal LC. No interaction effect was found between the two variables on the feeling of loneliness. Also, subjects with external LC and widowers have less constructive coping strategies, such as distancing and escape/avoidance, compared to subjects with internal LC and divorcees. No interaction effect was found between the two variables on coping strategies. Men generally show greater social and emotional loneliness compared to women and use less constructive coping strategies.
Résumé: L’étude est focalisée sur l’impact du statut marital et de loc du contrôle (LC) sur le sentiment de solitude et les stratégies d’adaptation. L’hypothèse principale c’est que les veufs et les externalists se sentent plus seuls et ont des stratégies d’adaptation moins constructives que les divorces et les internalists.
Le design de la recherche est de type 2 (statut marital) x 2 (LC) avec des variables indépendants intergroupe. Le loc du contrôle a été mesure avec l.échelle de Rotter (1966), pour les stratégies d’adaptation nous avons construit un questionnaire après le modèle de Lazarus & Folkman (1984) et pour mesurer le sentiment de solitude nous avons adapte l’échelle de Vicenti & Grabolski (1987). Les sujets sont 120 (50 masculins/70 féminins; 70 divorces et 50 veufs) agees de 30 a 60 ans. Les résultats ont confirmé l’hypothèse et ont montré que les veufs et les externalists se sentent plus seuls et ont de stratégies d’adaptations moins constructives que les divorcés et les internalists. Les hommes se sentent plus seuls et ont de stratégies d’adaptation moins constructives que les femmes. Il n.y a pas des effets d’interaction significatifs entre les deux variables indépendants ni pour les stratégies d’adaptation ni pour le sentiment de solitude.
