De ce ne simțim mai melancolici toamna?
Toamna are ceva care ne face, aproape automat, mai introspectivi. Nu este doar o impresie, e un fenomen cu rădăcini duble: una culturală, veche de secole, și una biologică, perfect explicabilă științific.
Din punct de vedere cultural, toamna e legată de melancolie mai cu seamă în literatura romantică. Unii poeți și-au construit o parte din operă în jurul acestui anotimp: frunzele care cad, lumina care scade, natura care intră într-un fel de somn temporar. Simbolic, toamna aurie reprezintă trecerea către peisaje înghețate și întunecate. Un declin, dar și un memento blând despre perindarea timpului.
Însă dincolo de presiunile culturale, există și un mecanism real în creierul nostru. Pe măsură ce zilele se scurtează, expunerea la lumină naturală scade, iar asta influențează direct două substanțe importante: serotonina (asociată cu starea de bine) care scade, și melatonina (hormonul somnului) care începe să fie eliberată mai devreme în cursul zilei. Rezultatul: ne simțim mai obosiți, mai puțin energici, mai orientați spre interior. La aproximativ 5% din populație, acest efect devine suficient de puternic încât capătă un nume clinic: tulburare afectivă sezonieră (Seasonal Affective Disorder, SAD), o formă de depresie legată direct de lipsa luminii, mai frecventă toamna și iarna.
Să nu pierdem din vedere faptul că vara înseamnă socializare, vacanțe, energie îndreptată spre exterior; toamna aduce revenirea la activitățile rutiniere din casă, la reflecție, la dorința de a ne afla lângă o sursă de căldură, ceea ce favorizează în mod natural o stare mai contemplativă. Evident, această retragere nu se cuvine neapărat reprezentată negativ. În Japonia, de exemplu, există conceptul „mono no aware” (frumusețea tristă a lucrurilor trecătoare), o apreciere și o căutare a melancoliei, nicidecum o fugă de ea.
Așadar, dacă avem în aceste zile o stare mai liniștită, mai introspectivă, poate chiar ușor tristă, nu e nimic în neregulă cu noi. Este, pur și simplu, întâlnirea dintre biologia umană și câteva secole de cultură care au învățat omenirea să găsească acest sentiment agreabil, chiar rafinat.