Efectul Muhammad Ali la adolescenţii delincvenţi şi nedelincvenţi. Importanţa grupului de referinţã şi a sensului comparaţiei
Gabriela Florea, Mihaela Boza
Rezumat: Obiectivul acestui studiu este verificarea prezenţei generalităţii efectului Muhammad Ali în rândul delincvenţilor juvenili în diferite contexte de comparaţie. Allison şi colaboratorii sãi (1989), Van Lange şi Sedikides (1998) au pus în evidenţã eroarea onestitãţii (fairness bias) sau efectul Muhammad Ali, verificat şi pe populaţie româneascã (Chelcea, 1999). Autorii au explicat efectul Muhammad Ali prin diferenţele care existã între dimensiunile onestitãţii şi inteligenţei: dezirabilitate, controlabilitate şi verificabilitate. Designul nostru experimental este de tip mixt 2 × 2 × 2 × 2, cu o variabilã intergrup – comportamentul delincvent (prezent/absent) – şi trei variabile intragrup (onestitate/inteligenţă, in-grup/out-grup, sensul comparaţiei eu/altul). Variabilele dependente sunt prezenţa efectului şi factorii de mediere (verificabilitatea, controlabilitatea, dezirabilitatea). Ipoteza generalã este cã existã diferenţe între delincvenţi şi nedelincvenţi în ceea ce priveşte manifestarea erorii onestitãţii, ţinând cont de factorii de mediere şi de comparaţia în diferite contexte. Subiecþii sunt 60 de bãieţi cu vârste cuprinse între 13 şi 15 ani, 30 de delincvenţi şi 30 de nedelincvenţi. Efectul Muhammad Ali a fost evidenţiat prin intermediul unui chestionar asemãnãtor celui folosit de Van Lange şi Sedikides (1998). Pentru mãsurarea reprezentãrii sinelui şi a modului în care se face compararea socialã a fost alcãtuitã o listã de adjective. Diferitele cadre de referinţã (in-grup/out-grup şi eu/ altul) au fost evidenţiate prin schimbarea sensului întrebãrilor. Studiul a ar\tat cã efectul Muhammad Ali este prezent în reprezentãrile mintale despre eu şi despre ceilalţi la toţi adolescenţii, în diferite cadre de referinţã. Efectul Muhammad Ali este modelat de evaluarea dezirabilitãţii, a verificabilitãţii şi a controlabilitãţii diferitelor caracteristici de personalitate, care sunt percepute diferit de cãtre delincvenţi şi nedelincvenţi în contextele de comparaţie menţionate. Cuvinte-cheie: eroarea onestitãţii, delincvenţã, comparare socialã.
Abstract: The aim of this study is to verify the presence of the Muhammad Ali effect in delinquents and non-delinquents in different contexts of comparison. Allison and his colleagues (1989), Van Lange and Sedikides (1998) studied the fairness bias or the Muhammad Ali effect, also verified on Romanian subjects (Chelcea, 1999). The authors explain this effect through the differences existing between the evaluation of intelligence and fairness on three dimensions: desirability, controllability and verifiability. We have a combined design 2 × 2 × 2 × 2, with one between subjects. variable (delinquent/non-delinquent) and three within subjects. variables (fairness/intelligence, in group/out-group comparison, self/other comparison). The main hypothesis is that there are differences in the manifestation of fairness bias between delinquents and non-delinquents in different contexts of comparison. The subjects are 60 males aged from 13 to 15 years, 30 delinquents and 30 non-delinquents. The main hypothesis was confirmed. The fairness bias is present in all subjects, but the degree for its manifestation is variable in different contexts of comparison and across the three dimensions (desirability, controllability and verifiability) in delinquent and non-delinquent subjects.
Résumé: L.objectif de cette étude est de vérifier l.existence de l.effet Muhammad Ali (MA) chez les adolescents délinquants et nedélinquants dans différents contextes de comparaison. Allison et al. (1989), Van Lange et Sedikides (1998) étudiaient le fairness bias ou l.effet Muhammad Ali, étudié aussi en Roumanie par Chelcea (1999). Les auteurs expliquent l.effet MA par les différences d.évaluation entre la désirabilité, la contrôlabilité et la vérifiabilité de l.intelligence et de l’honnêteté. Le plan expérimental est mixte, 2 × 2 × 2 × 2, avec une variable indépendante inter-groupe (le comportement délinquant absent/présent) et trois variables indépendantes intra-groupe (les valeurs personnels intelligence-honnêteté, comparaison intra-groupe/exo-groupe, comparaison moi-autrui/ autrui-moi). L.hypothèse principale este que l.effet MA este présent chez les délinquants mais il se manifeste différemment par comparaison avec les nedélinquants, dans les différents contextes de comparaison. Les sujets sont 60 adolescents, 30 délinquants et 30 nedélinquants. Les résultats montrent que l.hypothèse principale est confirmée. L.effet est présent chez les délinquants aussi bien que chez les nedélinquants, mais il y a des différences de manifestation en contextes différents de comparaison.
