Disforia Snapchat
Trăim într-o lume în care fața reală a devenit „versiunea ne-editată”. În care filtrul e norma, iar pielea naturală e „înainte de procesare”. În care oamenii ajung să creadă că ar trebui să arate, sigur, ca ei… dar filtrați. Psihologia are un nume pentru asta: disforia Snapchat. Un fenomen care apare atunci când cineva începe să își perceapă chipul ca fiind greșit doar pentru că nu arată ca versiunea idealizată creată de filtre. Pentru că filtrele nu mai sunt doar jocuri vizuale. Au devenit standardul de frumusețe. Un standard imposibil, artificial, inuman.
Disforia este o stare afectivă negativă, care implică tristețe, frică, nemulțumire de sine și iritabilitate. Este opusul euforiei și apare în diverse tulburări psihice sau situații de stres intens. Cât despre Snapchat (dar toată lumea știe), este o platformă de social media lansată în 2011, construită în jurul ideii de mesaje vizuale care dispar la câteva secunde după deschidere. A devenit celebră pentru filtrele sale de înfrumusețare, efectele AR (Augmented Reality) și cultura comunicării rapide, efemere.
Disforia Snapchat înseamnă că persoana nu mai suportă să se vadă fără filtru; crede că nasul ei e prea mare doar pentru că filtrul îl micșorează; își dorește pielea perfectă pe care n-o are nimeni în realitate; solicită intervenții estetice ca să semene cu o fotografie editată; are convingerea că eul ei adevărat e cel din aplicație, nu cel din oglindă.
Descriem, bineînțeles, o formă modernă de dismorfie. O distorsiune a identității. Un efect secundar al culturii performative din social media. Filtrele Snapchat au făcut vâlvă în perioada 2018-2020. Astăzi, Snapchat rămâne popular (483 de milioane de utilizatori activi zilnic), dar termenul preferat pentru fenomenul pe care-l avem în vedere a devenit dismorfie generată de filtre (Filter dysmorfia). Accentul s-a mutat de la Snapchat la filtrele de pe toate platformele sociale, inclusiv Instagram, TikTok etc.
Toate ne învață acum că frumusețea reală trebuie corectată, iar frumusețea digitală trebuie urmărită cu orice preț. Dar adevărul îl știm bine cu toții, chiar dacă unora le vine greu să-l accepte: filtrul nu e persoana, e doar o mască pe care algoritmul o preferă.
Fără îndoială, vindecarea începe în clipa în care ne îngăduim să fim văzuți așa cum suntem, fără filtru, fără corecții, fără scenă.
Sursa: Rajanala, S., Maymone, M. B., & Vashi, N. A. (2018). Selfies - living in the era of filtered photographs. JAMA Facial Plastic Surgery, 20, 6, 443-444.