Infidelitatea financiară
Suntem absolut transparenți cu privire la cât câștigăm? Și la cât și cum cheltuim? Îi împărtășim absolut totul partenerului nostru de viață? Nu uităm să-i spunem nimic?
Infidelitatea financiară este ascunderea intenționată a informațiilor financiare față de partener cu scopul de a evita conflictul, controlul sau responsabilitatea. Este, în mod evident, o criză a încrederii, similară cu infidelitatea emoțională, doar că obiectul trădării sunt banii. Aproximativ unul din trei adulți recunosc că au ascuns bani sau cheltuieli de partener. În cupluri, pot exista cheltuieli ascunse (cumpărături necomunicate, plăceri vinovate), conturi știute doar de unul dintre soți (carduri, depozite, conturi de economii), datorii secrete (credite de consum, împrumuturi de la prieteni), venituri nemărturisite celuilalt (bonusuri, bani din proiecte minore).
Când ascundem bani, ascundem, de fapt, anumite intenții, sau anumite priorități. Sau anumite vulnerabilități. Ascunderea reprezintă uneori o formă de rezistență la controlul resimțit al celuilalt și o afirmare a propriei independențe. Din punctul acesta de vedere, infidelitatea financiară ar putea fi un act trădare, de comunicare distorsionată, desigur, dar și un act de autonomie.
Înțelegem facil că banii echivalează cu un spațiu al vulnerabilităților. Și cu un teren al puterii. De ce provoacă o durere atât de intensă acest tip de înșelare? Pentru că, în cuplu, banii sunt, înainte de toate, un limbaj al încrederii.