Construirea universului interior
De ce, în imaginea de mai jos, sunt steluțe din hârtie decupate și lipite pe perete? De ce lampa? De ce ursul (de pluș?) ține întrerupătorul? De ce apare scara? Suntem oare capabili să le integrăm pe toate într-o poveste?
Deși ursul pare elementul proeminent, ar trebui să începem, fără îndoială, cu scara care duce la stele. Există o sugestie mai simplă și mai puternică? Ca atare, imaginea ar putea fi o metaforă a dezvoltării psihice timpurii, cu momentul în care copilul începe să-și construiască lumea interioară.
Peretele alb corespunde spațiului originar al imaginației, locul unde sunt proiectate primele forme ale lumii. Stelele din hârtie (un decor obișnuit în grădinițe) corespund primelor reprezentări ale dorinței, lucruri atractive și strălucitoare, dar inaccesibile deocamdată. Lampa rotundă, care poate deveni o lună pe cerul înstelat, reprezintă posibilitatea de a aduce lumină și claritate în universul interior. Firește, scara din lemn este simbolul clasic al dezvoltării în etape, mecanismul de creștere, instrumentul devenirii, ascensiunea către stelele - idealuri.
Și ursul? El este, poate, elementul psihologic cel mai important. Nu aprinde el însuși lampa, dar o supraveghează. Urcându-se pe scară, copilul va ajunge, probabil, să acționeze întrerupătorul. Ursul întruchipează figura de atașament: nu face în locul copilului, dar se găsește acolo când acesta are nevoie.
În imaginea aceasta par reunite toate elementele importante ale copilăriei: curiozitatea, jocul, dorința, lumina, atașamentul, ascensiunea, curajul.