Sufocarea căsătoriei
Căsătoria modernă nu se destramă pentru că oamenii se iubesc mai puțin decât în trecut. S-ar putea ca principalul motiv să fie acela că, în mod esențial, cerem mai mult decât putem investi. Asta arată modelul „suffocation of marriage”, propus de patru psihologi americani în 2014: mariajul de azi încearcă să ofere autorealizare, sens, identitate, împlinire personală — nevoi aflate în vârful piramidei lui Abraham Maslow.
Unde intervine problema? Existența contemporană nu ne mai lasă timp, energie sau atenție pentru a susține o căsătorie care funcționează la acest nivel. Pretindem să respirăm în fiecare clipă pe piscul Maslow, amețitor de înalt, satisfăcându-ne nevoile cele mai nobile, care ne desăvârșesc, dar… urcăm acolo fără oxigen.
În trecut, căsătoria oferea siguranță, stabilitate, roluri clare. Astăzi vrem ca partenerul să fie: cel mai bun prieten, cel mai apropiat confident, amant la superlativ, mentor, sprijin emoțional, partener de creștere personală etc. Suntem oare conștienți de măsura în care ni s-au schimbat expectanțele?
Oricum, mereu grăbiți, mereu sub presiunile din sfera profesională, investim din ce în ce mai puțin în relația cu partenerul: timp fragmentat, atenție extenuată, preocupări pentru chestiunile exterioare în raport cu relația, resurse psihice limitate. Iar mariajul, prins între așteptări uriașe și investiții minime, începe să se sufoce.
Modelul celor patru psihologi nu condamnă iubirea modernă. Dimpotrivă: arată că mariajul poate fi extraordinar - firește, dacă îi dăm oxigenul necesar. Adică, timp real, angajament, prezență, empatie, tandrețe, compasiune, susținere, interes…
Așadar: căsătoria modernă nu intră neapărat în criză din lipsă de iubire. Însă, din păcate, se poate încheia pur și simplu din lipsă de resurse personale pentru tipul de iubire la care năzuim.
Sursa: Finkel, E. J., Hui, C. M., Carswell, K. L., & Larson, G. M. (2014). The suffocation of marriage: Climbing Mount Maslow without enough oxygen. Psychological Inquiry, 25(1), 1-41.