Trãsãturi ale memoriei revoluţiei române din decembrie 1989. Naraţiuni concurente despre revoluţie

Sidonia Grama Nedeianu

Rezumat: Violenţele fizice şi psihice produse în vâltoarea evenimentelor, obscuritatea unor aspecte ale revoluţiei rãmase încã neelucidate, precum şi încercãrile de a gãsi un rãspuns la inconfortabila întrebare cine ar trebui sã-şi asume responsabilitatea pentru victimele evenimentelor din decembrie 1989 au generat amintiri dificile, dureroase. Cum ni se înfăţişeazã memoriile sociale/colective ale acestui eveniment fondator de-a lungul a mai bine de o decadã şi jumãtate de atunci? Care sunt trãsãturile lor pregnante? În ce constã travaliul memoriei în zona crepuscularã ce desparte memoria de istorie?
Acest studiu încearcã sã ofere câteva rãspunsuri provizorii la astfel de interogaţii vaste, punând accentul pe practicile discursive care au modelat organizarea socialã a memoriei. Scopul prezentei lucrãri este sã expunã aspecte ale relaţiilor de putere din universul discursurilor despre revoluţie şi sã investigheze producerea instituţionalã a mãrturiilor, ca genuri narative specifice ale revoluţiei. Considerãm memoriile sociale şi colective ale revoluþiei din decembrie 1989 ca fiind imersate într-un câmp dinamic al relaţiilor de putere între discursuri concurente aflate într-o continuã luptã simbolicã, marcatã de câteva puncte critice, o luptã ce vizeazã istoria viitoare a acestor evenimente. Demersul de istorie oralã pãtrunde în aceastã zonã de liminalitate între memorie şi istorie, surprinzând complexitatea acestor relaţii.

Abstract: The physical and psychical violence of the 1989 Romanian revolution, the obscure nature of some aspects of those events that have remained unexplained, and the enormously difficult question of who should bear responsibility for the suffering of the victims, have led, inevitably, to difficult memories. What do the social/collective memory(ies) of this founding event look like over the span of 17 years? Which are their main features? What has been the work of memory within the twilight zone in between memory and history? This paper attempts some provisional answers to these broad questions, focusing on the discursive practices which mould the social organization of memory. It aims to expose aspects of power relations peculiar to the realm of discourses on the revolution, and to investigate the institutional production of testimonies, as genres of narratives on the revolution. The social and collective memories of the revolution are considered as being deeply immersed in a dynamic field of power relations between various competing discourses on the revolution, in an ongoing symbolic battle, marked by several turning points, a fight that envisages the future history of these events. The oral history approach enters this liminal zone between memory and history, and reveals these complex relations.

Résumé: Les violences physiques et psychiques produits dans le bouleversement des événements, l’obscurité de quelques aspects de la révolution encore non élucidés, et aussi les efforts de trouver une réponse à l. inconfortable question qui aurait du s’assumer la responsabilité concernant les victimes des événements du décembre 1989, ont généré des souvenirs difficiles, douloureuses. Comment se présentent devons nous les mémoires sociales/collectives de cet événement fondateur qui dure depuis plus qu’une décade et demi? Quelles sont leurs caractéristiques principales? En quoi consiste le travail de la mémoire dans la zone crépusculaire qui sépare la mémoire de l’histoire? Cette étude essaie d’offrir quelques réponses provisoires pour des interrogations complexes, en mettant l’accent sur les pratiques discursives qui ont modelé l’organisation sociale de la mémoire. L’objet de cette étude est d’exposer des aspects des relations de pouvoir dans l’univers des discours sur la révolution et d’investiguer la production institutionnelle des confessions, qui sont genres narratifs spécifiques à la révolution. Nous considérons les mémoires sociales et collectives de la révolution du décembre 1989 comme immersives dans un champ dynamique des relations de pouvoir entre les discours rivaux, qui se trouvent dans une bataille symbolique, définie de quelques points critiques, une bataille qui vise l’histoire future de ces événements. La démarche d’histoire orale pénètre dans cette zone de liminalité entre mémoire et histoire en surprenant la complexité des ces relations.