Casa ca oglindă a personalității
Există un experiment pe care psihologul american Sam Gosling l-a repetat în zeci de variante, cu rezultate care au ajuns pe prima pagină a revistelor de știință populară și au tulburat câteva convingeri confortabile despre intimitate. Gosling și echipa lui intrau în camerele (individuale) de cămin ale studenților - cu acordul acestora, dar în absența lor - și cereau unui grup de observatori independenți să evalueze personalitatea ocupantului pe baza a ceea ce vedeau. Fără să fi schimbat un cuvânt cu persoana, fără fotografii, fără nicio altă informație: doar camera și conținutul ei.
Rezultatele s-au dovedit uluitoare: evaluatorii au reușit să prezică, cu o acuratețe semnificativă, trăsăturile de personalitate ale ocupanților - în special deschiderea către experiențe noi, conștiinciozitatea și, parțial, extraversiunea. Mai mult decât atât: evaluatorii care văzuseră camera erau mai preciși decât… prietenii care cunoșteau persoana de ani de zile. Camera știa lucruri pe care prietenii nu le știau!
Această concluzie este fascinantă și neliniștitoare în același timp. Fascinantă, pentru că, trebuie să admitem, confirmă ceva ce simțim intuitiv dar rareori formulăm explicit: locuința e o formă de autobiografie. Neliniștitoare, pe de altă parte, pentru că înseamnă că putem fi ușor înțeleși plecând de la un spațiu cu privire la care în nici un caz nu ne așteptăm să deconspire atâtea informații despre noi…
Sursa: Gosling, S. D., Ko, S. J., Mannarelli, T., & Morris, M. E. (2002). A room with a cue: personality judgments based on offices and bedrooms. Journal of Personality and Social Psychology, 82 (3), 379 - 392.