150 de experimente pentru a înţelege manipularea mediatică. Psihologia consumatorului de mass-media
Într-o discuţie pe care am purtat-o la unul din liceele ieşene cu elevii din clasele V-VIII am aflat că timpul pe care părinţii îl petrec zilnic alături de ei este de cam 10 minute. Surprins fiind, i-am întrebat pe elevi ce fac părinţii în afara acestor „10 minute” şi, răspunsul a fost scurt: „Stau la televizor!”… Când se discută despre familie se face adesea comparaţie, în termeni virchowieni, cu „unitatea elementară a vieţii” care este celula. În termenii biologiei
celulare, această structură are un centru de coordonare a proceselor vitale, şi anume nucleul. Pentru familiile de azi acest centru coordonator şi guvernator al tuturor acţiunilor fundamentale a devenit televizorul. Membru al familiei, intermediar între membrii acesteia şi în final element decisiv în majoritatea actelor şi deciziilor, televizorul exercită, paradoxal, două forţe asupra familiei: una centripetă Ŕ care-i orientează permanent spre el şi alta centrifugă Ŕ care-i îndepărtează constant de coeziunea pe care ar trebui s-o aibă.
