Când influenţează evocarea unui eveniment autobiografic starea de bine ?
Starea subiectivă de bine (Subjective Well-Being, SWB2) se referă la modul în care oamenii îşi evaluează viaţa şi include variabile ca satisfacţia vieţii în general, satisfacţia maritală, lipsa depresiei şi a anxietăţii, stări afective şi emoţii pozitive. Ideea de fericire sau stare de bine i-a intrigat pe gânditori de milenii, deşi abia în ultimii ani a început să fie studiată şi măsurată în mod sistematic. Evaluarea propriei vieţi de către subiecţi poate fi făcută sub formă de cogniţii (emiterea de judecăţi evaluative conştiente privind satisfacţia vieţii în general sau numai a unor aspecte din viaţă) sau/şi sub forma unor trăiri afective. Astfel, se spune despre cineva că are un nivel ridicat al SWB dacă este satisfăcut de viaţa sa şi trăieşte frecvent bucurii şi mai rar emoţii negative ca tristeţe sau furie (Diener, 1995, 2000).
Componenta cognitivă şi cea afectivă sunt puternic intercorelate şi abia recent a început să fie înţeleasă relaţia dintre diferite tipuri de SWB. Majoritatea oamenilor evaluează ceea ce li se întâmplă în termeni de “bun” sau “rău”, deci ei sunt capabili, în mod normal, să emită judecăţi de valoare în legătură cu vieţile lor. În plus, oamenii încearcă întotdeauna stări afective cu o componentă hedonică (plăcut sau neplăcut), ceea ce înseamnă că ei au un anumit nivel de satisfacţie a vieţii, chiar dacă nu se gândesc adesea la acest lucru în mod conştient.
Ana Maria Baniță – Al. I. Cuza University, Iaşi, Romania
