Despre necesitatea sacrificării rituale a fondatorilor
Solicitat de coordonatorul revistei „Synergies Roumanie”, editată de către GERFLINT (Groupe d’Etude et de Recherches pour le Français Langue Internationale) şi publicată de MSH din Paris, să fac parte dintre cei ce o girează în România şi să contribui la primul număr cu un articol, chiar publicat deja, am trimis câteva texte spre alegere. Comitetul director al revistei a ales unul dintre acestea, deja publicat în revista „Psihologia socială”. El a apărut recent (Du sacrifice rituel des fondateurs, „Synergies Roumanie”, 1/2006, 117- 122).
Când am scris aceste rânduri, eu m-am gândit la o problemă care are şi o conotaţie etică: relaţia dintre generaţii, transmiterea şi preluarea moştenirii, legăturile şi rupturile dintre cei care au lucrat în anii de control social şi ideologic şi cei care cunosc doar din relatări caracteristicile acestui tip de context. E lucru ştiut, unii dintre cei „vechi” au cedat, articulându-se măcar conformist la solicitările regimului. Unii însă au rezistat, atât cât se putea, şi şiau păstrat demnitatea. Ei au fost aceia care au demarat procesul de reconstrucţie şi resemnificare a câmpului universitar şi a noilor serii de cercetări şi de construcţii instituţionale. Cei nou veniţi, spre deosebire de „generaţia veche”, nu au fost supuşi unor probe de rezistenţă, şi nimeni nu va putea şti cum s-ar fi comportat în condiţii de presiune, cum ar evolua pe o scală de la „rezistenţă la delaţiune”, trecând prin conformism şi supunere necondiţionată.
Adrian Neculau – Al. I. Cuza University, Iaşi
