Schemele şi scenariile cognitive – factori modelatori în percepţia şi rezolvarea conflictelor
La această temă am ajuns plecând de la rezultatele obţinute într-un studiu anterior (Boza, 2001), care a vizat importanţa identificării cu rolul de sex în alegerea unei strategii de răspuns la conflict. Este posibil ca şi alte componente ale Eului să fie factori modulatori. Unii subiecţi au o anumită schemă sau un scenariu prin care răspund unei situaţii de conflict; unii au acest scenariu mai flexibil, adaptându-1 foarte mult situaţiei de conflict, alţii îl aplică în orice împrejurare, chiar şi atunci când e evident împotriva lor şi par a nu putea să se desprindă de anumite automatisme mentale şi comportamentale în faţa conflictului (pentru schematici se presupune că activarea automată are un impact mai mare).Această schemă, scenariu sau strategie de a răspunde conflictului poate fi legată de o altă schemă, şi anume schema de sine. Se cunosc mai multe tipuri de scheme: cele de rol, cele de relaţie, de sine (Markus, 1977) etc. Prin raport cu schema de sine, acest răspuns la conflict poate fi o parte a schemei de sine sau o schemă separată, cele două fiind legate între ele. Este ştiut că există o diferenţă între atitudine şi comportament, între ceea ce ne propunem conştient sau inconştient şi ceea ce facem, între ceea ce suntem şi ceea ce credem că suntem. Dacă o persoană este schematică la conflict, atunci va avea strategii mai bine structurate de a reacţiona la conflict, strategii mai stabile, chiar inflexibile. De asemenea, orice situaţie percepută ca fiind de conflict activează mai rapid această schemă la persoanele schematice la conflict decât la cele neschematice.Putem spune că, într-un anumit fel, aceste persoane sunt mai “sensibile” la situaţiile de conflict. O întrebare ar fi dacă această schematicitate este cea care declanşează conflictul, adică dacă a fi schematic la conflict înseamnă a fi conflictual.
Mihaela Boza – Al. I. Cuza University, Iaşi, Romania E-mail: miaboza@uaic.ro
