Starea subiectivă de bine între predictori şi efecte
Dacă preocuparea pentru fericire ca domeniu de studiu în psihologie era încă destul de recent născută în anii ’80, în prezent concepte ca fericirea sau starea subiectivă de bine, considerate sinonime de cei mai mulţi autori, sunt subiecte frecvent abordate. Alături de psihologi, şi economiştii îşi îndreaptă atenţia asupra acestui subiect, urmărind să identifice în ce măsură banii fac oamenii fericiţi sau ce efecte are şomajul asupra bunăstării subiective a indivizilor. Guvernele ţărilor dezvoltate au început de asemenea să arate un anumit interes pentru domeniul fericirii. Uşurinţa cu care interesul explicit ştiinţific şi-a făcut loc mai întâi în ţările anglo-saxone are şi explicaţii istorice. În Declaraţia de independenţă americană se arată că toţi oameni au fost lăsaţi de Creator cu drepturi egale inalienabile şi că printre aceste drepturi se numără dreptul la viaţă, la libertate şi la fericire. Deşi faptul că toţi oamenii doresc să fie fericiţi nu necesită nici o demonstraţie; acest adevăr reiese indubitabil şi din multiple studii în care participanţii au ierarhizat valori sau au analizat propriile motivaţii. Prin acest articol, conturez o serie de răspunsuri la întrebări privind definirea şi structura stării psihologice de bine, privind evoluţia preocupărilor de cercetare în acest domeniu, precum şi referitor la aspectele psihologice şi sociale asociate stării de bine. În final, este argumentat rolul fericirii pentru sănătatea mentală.
Daniela Muntele Hendreş – Al. I. Cuza University, Iaşi, Romania
