Agresivitatea dislocată şi stima de sine ridicată: o abordare mai nuanţată a conceptelor şi reanalizarea relaţiilor dintre acestea
„Agresivitatea” şi „stima de sine” sunt teme de cercetare şi concepte clasice pentru cercetarea psihosocială. În acelaşi timp, aceste concepte, la fel ca şi realitatea la care se referă, sunt extrem de complexe, fapt care a generat, pe bună dreptate, frecvente dezbateri legate de definirea şi delimitarea formelor şi aspectelor particulare de manifestare ale acestora. În acest articol ne propunem să reanalizăm doar parţial cele două concepte, insistând în special asupra uneia dintre principalele forme de manifestare a agresivităţii – agresivitatea dislocată – şi revenind asupra semnificaţiei psihologice legate de prezenţa unei anume forme a stimei de sine – stima de sine ridicată. Această revenire asupra conceptelor amintite mai sus este ghidată mai întâi de toate de interesul autorului – conceptual dar şi empiric – pentru relaţia complexă ce există dintre agresivitate şi stima de sine. Relativ recent, această relaţie a fost readusă în atenţia comunităţii ştiinţifice prin contribuţiile teoretice şi empirice inovatoare semnate de Roy Baumeister (Universitatea Case Western Reserve) împreună cu alţi colaboratori (Baumeister, Smart, & Boden, 1996; Bushman & Baumeister, 1998; Bushman, Bonnaci, van Dijk, & Baumeister, 2003). În final, bazându-ne pe lucrările acestui colectiv de cercetare, vom formula ipoteze testabile empiric legate de relaţia dintre agresivitatea dislocată, stima de sine şi narcisism.
Dorin Nastas – Al. I. Cuza University, Iaşi, Romania
