Dimensiuni ale sinelui implicate în determinarea performanţei
Problema influenţei conceptului de sine asupra rezultatelor personale în diverse sarcini a fost ridicată în mai multe rânduri. Există numeroase cercetări care au încercat să evidenţieze mecanismele care ar putea explica relaţia dintre sine şi performanţă deoarece s-a observat că aceasta din urmă nu depinde doar de abilităţi, ci şi de reprezentările pe care le are persoana despre propriile competenţe. Ruth Wylie (1979, apud Hattie, 1992) a realizat un studiu metaanalitic asupra rezultatelor cercetărilor privind relaţia dintre conceptul de sine şi performanţă şi a atras atenţia asupra dificultăţilor teoretice şi metodologice pe care le implică abordarea acestei relaţii. Concluziile autoarei ne conduc la ideea că, deşi cei mai mulţi psihologi şi educatori sesizează că există o legătură între percepţiile de sine şi realizările elevilor, nu există un suport ştiinţific unanim acceptat privind corelaţia dintre aceste două variabile. Lucrurile par a fi cu atât mai complexe cu cât se ştie că nu putem concepe această relaţie decât bidirecţional. Pe de o parte, conceptul de sine influenţează performanţa, iar pe de altă parte, obţinerea de performanţe ridicate conduce la cristalizarea unor noi concepţii de sine.
Versavia Curelaru – Al. I. Cuza University, Iaşi, Romania, Faculty of Psychology and Educational Sciences
