Diferenţe parentale în reprezentarea emoţiilor copiilor
Acest studiu îşi propune să analizeze o serie de diferenţe între părinţi cu privire la modul în care aceştia îşi reprezintă emoţiile de bucurie, tristeţe şi furie ale copiilor lor. Studiul se încadrează în direcţia teoretică a psihologiei sociale cognitive, având ca obiect de studiu construcţia socială a reprezentărilor. Interpretările propuse de acest model teoretic presupun integrarea variabilelor sociale ca elemente constitutive, alături de variabilele psihologice, în cadrul unei scheme în care se asociază subiectul individual, celălalt (ceilalţi) şi obiectele. Deoarece reprezentarea este implicată în toate conduitele şi activităţile persoanei, asigurându-i acesteia adaptarea adecvată la diverse solicitări, credem că analiza reprezentărilor părinţilor, ce vizează emoţiile copiilor, poate să ne furnizeze informaţii cu privire la socializarea emoţiilor, la stereotipurile de gen vehiculate de părinţi în legătură cu acestea. Ne-am gândit că ar fi interesant de studiat această problematică raportâdu-ne la copii cu vârsta cuprinsă între 4 şi 7 ani. La această vârstă, copiii dispun de un ansamblu de reguli care le permit înţelegerea a ceea ce alte persoane experimentează, precum şi de abilităţi complexe de exteriorizare a emoţiilor. Desigur, problematica socializării emoţiilor este complexă pentru că şi emoţia este un răspuns complex, compus din mai multe aspecte care se interpretează din mai multe perspective, respectiv mediul înconjurător, comportamentul, cunoaşterea şi fiziologicul.
