Stagiul clinic al masterului PCP în timpul stării de urgență: Responsabilitate și implicare prosocială online

  • de

În contextul stării de urgenţă pentru limitarea răspândirii epidemiei COVID-19, toţi studenţii facultăţii noastre traversează semestrul al doilea din anul universitar 2019-2020 într-o manieră pe care nu ne-am imaginat-o vreodată anterior. Măsurile de izolare, distanţarea fizică, predarea şi comunicarea exclusiv online coexistă în această etapă, generând şi neajunsuri dar şi bucurii, aducând pe de o parte frustrări ancorate în niveluri diferite de toleranţă faţă de incertitudine, iar pe de altă parte provocări, urmate de salturi calitative îmbucurătoare, de multe descoperiri şi de încredere.

Nu există domeniu de pregătire academică în care izolarea necesară şi impusă de autorităţi să nu fi ridicat actorilor implicaţi probleme legate de desfăşurarea activităţilor de predare şi de evaluare pe parcurs. Masterul de Psihologie clinică şi psihoterapie (PCP) a resimţit din plin frustrarea produsă mai ales de încetarea stagiilor clinice pe care studenţii le desfăşurau cu psihologi clinicieni, direct în clinici, la spitale, la penitenciar. Acolo observau de aproape şi chiar interacţionând cu beneficiari ai actului profesional de evaluare psihologică şi de acordarea ajutorului psihologic.„Anul acesta PCP a beneficiat de un program foarte bun, cu stagii cât se poate de practice pentru viitoarea noastră profesie” a afirmat masteranda PCP anul I, Olivia Comoraşu, într-un dialog realizat în vederea pregătirii acestui material.

Chiar de la începutul stării de urgenţă, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” a acordat o atenţie deosebită studenţilor aflaţi departe de familie, români plecaţi, sau străini găzduiţi la noi cu burse Erasmus. Serviciul Relaţii internaţionale s-a adresat facultăţii noastre, la iniţiativa Prorectoratului pentru Relaţii Internaţionale şi Parteneriate de Studii şi Cercetare. Se urmărea reducerea sentimentului de izolare şi prevenirea evoluţiei către stări de excesivă îngrijorare, prin dialogurile studenţilor Erasmus cu masteranzii PCP. Astfel, li s-a propus, iar unii au acceptat să desfăşoare Stagiul clinic în manieră supervizată, prin dialoguri suportive online cu studenţii Erasmus care au solicitat.

Pentru cei mai mulţi masteranzi PCP, pasul acesta a fost încărcat de emoţia unui soi de debut profesional în condiţii inedite, unii declarând că au fost neliniştiţi, alţii temându-se că nu vor şti să răspundă întrebărilor ”clientului”, alţii fiind nesiguri de capacitatea lor de a se lansa deja în activitatea profesională fără un observator alături, în timp real. „La început am avut sentimentul de teamă, nu ştiam exact cum să gestionez situaţia pentru a fi cât mai utilă discuţia pentru persoana care solicitase ajutor, dar şi pentru mine. După ce am început să formăm o relaţie, lucrurile au devenit mai relaxate”, a spus Andreea Florina Avramiuc PCP II.

Fiecare masterand care a desfăşurat în Stagiul clinic dialoguri online cu studenţi Erasmus a fost nevoit să se pregătească substanţial de la o şedinţă la alta, revizuind cursuri, seminarii, capitole de cărţi, notiţe mai vechi sau mai noi. „La spital asistam, mai puneam întrebări, eram în prezenţa unui profesionist cu experinţă, dar aici, noi dirijăm totul împreună cu clientul, noi facilităm găsirea de soluţii şi nu suntem supravegheaţi „live”. Este o oportunitate foarte bună de a „sparge gheaţa” şi mai tare.” a spus Olivia Comoraşu, PCP I. Cu toţii au studiat de-a lungul anilor şi teorie şi studii de caz şi totuşi au văzut că în practică, teoria însuşită nu poate fi aplicată nealterată de cerinţele specifice. „Am învăţat multe lucruri noi şi am revăzut informaţii arhivate pentru că am fost pusă în situaţia de a căuta soluţii pe care nu le-aş fi căutat dacă doar asistam la o şedinţă susţinută de altcineva.” a mărturisit studenta Oana Bejinariu PCP II.

I-am întrebat pe masteranzi cum apreciază ei acum importanţa cunoaşterii abordărilor psihoterapeutice, a tehnicilor deja învăţate, în lumina efortului pe care l-au făcut cu aceste ore de dialog suportiv online şi am remarcat satisfacţia specifică învăţăcelului, care simte că treptat ia în stăpânire instrumentele profesiei. În ciuda factorilor potrivnici ai momentului şi în ciuda stresului personal, fiecare masterand care s-a angajat în acest demers a abordat dialogul suportiv cu responsabilitate pentru propria formare profesională. Studenta Alina Georgescu (PCP I) a dorit să sublinieze convingerea ei despre faptul că dificultăţile sunt cele care conţin, „pe lângă stresul evident şi cele mai mari resurse/şanse de creştere şi dezvoltare personală, iar în astfel de dialoguri online, aşa cum se întâmplă şi în şedinţele de terapie din cabinet, creşterea este de ambele părţi, nu doar a clientului”. Studenţii masterului PCP povestesc despre felul cum au constatat valoarea ascultării active nonevaluative în dialogul care formează relaţia profesională plină de încredere şi au enumerat multe dintre tehnicile utilizate, punctând cu bucuria lucrului bine făcut, efectul salutar observat, afirmând că tot ceea ce ştiau s-a fixat mult mai bine acum. Studenta Alexandra Fronea (PCP I) consideră că orice masterand la PCP ar putea lua în calcul această modalitate de desfăşurare a stagiului clinic: „este o metodă foarte bună pentru exerciţiu, un antrenament excelent, cu atât mai mult cu cât este real: eşti tu în contact cu clientul”.

„Adresarea întrebărilor deschise, reflectarea emoţiilor şi a conţinuturilor, reformularea sau parafrazarea au ajutat cealaltă persoană în a deveni mai conştientă de sine. Tehnica săgeţii în jos a fost una pe care am folosit-o cu succes pentru a identifica scheme cognitive disfuncţionale şi a le putea schimba ulterior. Din terapia narativă, am apelat la externalizarea problemei pentru ca problema să nu rămână egală cu toată identitatea persoanei. Pentru mine a contat cel mai mult că persoana cealaltă s-a simţit în siguranţă si a avut încredere în mine, asta însemnând că am reuşit să îi creez cadrul de care avea nevoie, inclusiv în varianta online. Chiar simt satisfacţie când ne revedem la şedinţe şi îmi povesteşte ce a mai conştientizat şi aşa mai descâlcim nişte necunoscute şi înaintăm spre atingerea obiectivelor. E chiar fain!” – Georgiana Mustaţă – PCP I.

„Am folosit tehnica de relaxare Jacobson, pentru care am primit un feedback foarte favorabil. De asemenea, am utilizat normalizarea, psihoeducaţia, crearea ancorelor şi resurselor şi temele de lucru de la o sesiune la urmatoarea, pentru a menţine atenţia către propriile nevoi şi către procesul de descoperire.” – Teodora Petrescu, PCP II.

Mai mult decât favorabilă dezvoltării competenţelor profesionale, experienţa studenţilor noştri a fost şi una de dezvoltare personală. Empatizând cu interlocutorul, întrebându-se cum ar face faţă în locul lui, la distanţă de casă în condiţii atât de incerte, ei şi-au sporit capacitatea de a nu lăsa propriile puncte de vedere să interfereze cu cele ale clientului şi au trecut de la un sentiment al cunoaşterii generale privind adaptarea, la o idee mult mai nuanţată în privinţa manierei în care fiecare om face faţă evenimentelor neprevăzute. Raluca Leonti de la PCP II, de exemplu, spune că ea chiar nu îşi dădea seama cum ar fi reacţionat în condiţiile surselor de stres ale unui student cu care a lucrat şi a tras concluzia că a avut mult de învăţat din această experinţă, creşterea fiind de ambele părţi şi nu doar de partea ”clientului”: „mă bucur că am avut ocazia să mă implic în această activitate de sprijin psihologic oferit studenţilor pe care izolarea i-a prins în deplasări cu burse Erasmus”.

Un fapt care în final poate valida o data în plus întreaga activitate relatată, este acela că gestul deopotrivă formator şi suportiv al masteranzilor noştri a devenit subiect de ştire internaţională. Jurnalista Pola Lem, în articolul The viral Load din revista online Research professional news, a istorisit pe 23 aprilie, despre câteva modalităţi prin care, pe întreg mapamondul, studenţi, cadre didactice şi cercetători fac faţă ameninţătoarei experienţe a pandemiei COVID-19. Alături de exemple de experienţe din universităţi britanice, australiene, americane, europene, ea menţionează şi universtatea noastră, arătând că masteranzii, sub supervizare, au acceptat să intre în rol de teraput pentru alţi studenţi, care au solicitat spirjin.

Conf. univ. dr. Daniela Muntele