Liviu Hreniuc
Încă înainte de a intra la facultate am ştiut de Erasmus. Mai bine spus, Erasmus era un must-have în experienţa mea de student.
Eram extrem de nerăbdător şi atunci când s-a ivit prima oportunitate de a pleca, am primit-o. Am plecat în Atena, Grecia, la Knowl Social Enterprise for Education and Lifelong Learning unde am petrecut 2 luni din vară. Plecarea mi-a fost de folos pe toate planurile: profesional, cu toate că m-am implicat în proiecte care abia atingeau interesele mele (m-am interesat prea puţin de alegerea instituţiei în care am lucrat, fără vina lor), am avut oportunitatea de a lua contact cu ideea unui loc de muncă clasic, cu program de 8 ore, care m-a provocat să îmi dezvolt un ritm de lucru susţinut pe care acum îl pot aplica în orice arie din viaţa mea. Pe plan personal, a fost cu atât mai valoroasă experienţa mea cu cât a fost prima ieşire din ţară după mult timp, de lungă durată şi de unul singur. Am avut oportunitatea de a trăi departe de mediul meu obişnuit şi a de înţelege cum viaţa nu se schimbă odată cu schimbarea mediului, ci odată cu transformarea interioară proprie. Am întâlnit oameni din toată lumea şi am experimentat direct fenomene referitoare la criza refugiaţilor arabi, lucru de profund interes personal.
Am devenit cu siguranţă mai responsabil, conştient de cutume şi obişnuinţe culturale şi mai sensibil la oamenii de lângă mine şi, prin urmare, experienţa unui stagiu de practică Erasmus+ mi-a fost de mare folos.