Lucrarea se constituie într-o sinteză a cercetărilor teoretice şi empirice care evidenţiază rolul sinelui în motivarea şi autoreglarea învăţării şcolare. A fost analizată valoarea motivaţională a dimensiunilor stabile ale sinelui (sentimentul valorii personale, competenţele percepute), în raport cu cea a unor structuri mai dinamice, cum ar fi autoeficacitatea percepută. Tema tratată în acest volum este de maximă importanţă pentru domeniul educaţional, întrucât ea oferă un fundament ştiinţific pentru aplicaţiile practice din clasă: autoreglarea eficientă a învăţării, structurarea sarcinilor şcolare, autocunoaşterea şi dezvoltarea personală, rezilienţa şcolară. Lucrarea se adresează atât studenţilor de la psihologie care au nevoie de o introducere monografică în temă, cât şi practicienilor (consilieri şcolari şi profesori diriginţi) preocupaţi de înţelegerea cauzalităţii complexe a performanţelor şcolare.