Portret de absolvent

Pasiunea mea pentru psihologie a început în clasa a XI-a, când am participat la o școală de vară în cadrul căreia timp de o săptămână am putut să văd ce înseamnă să fii student la psihologie. În momentul în care a trebuit să mă gândesc la facultatea pe care vreau s-o urmez, Facultatea de Psihologie din Iași a fost prima și singura mea opţiune. Știam ca asta vreau să fac. Primul an la facultate a fost foarte intens și plin de schimbări, apoi următorii au zburat ca gândul.

La început, nu-mi era foarte clar dacă doresc să urmez profesia de psihoterapeut, însă acest vis a devenit din în ce mai clar odată cu parcurgerea cursurilor de licenţă, apoi a celor de masterat. În paralel cu studiile de la master, am urmat și Școala de formare în psihoterapie sistemică de cuplu și familie.

Pe parcursul facultăţii, nu m-am rezumat doar la cursuri și seminarii, ci m-am implicat în activităţi de voluntariat în cadrul Asociaţiei Studenţilor Psihologi și Pedagogi, participând, de asemenea, și la activităţile organizate de Departamentul Servicii pentru Studenţi și Absolvenţi UAIC. Toate experienţele și toţi oamenii întâlniţi au contribuit la dezvoltarea mea personală și profesională. Am înţeles despre mine că lucrurile se fac cu oameni și pentru oameni. Fiecare dintre noi duce cu sine o poveste și, dacă învăţăm să ascultăm ca să înţelegem, nu ca să răspundem, oamenii ne vor spune ce simt.

În prezent, sunt psihoterapeut și simt că acesta este drumul meu, simt că îmi place ceea ce fac și mă bucur nespus de mult că am oportunitatea să iau parte la dezvoltarea fiecărui client care îmi trece pragul. Am învăţat că în practica mea de psihoterapeut este esenţial să am o abordare blândă, să îi îndrum pe clienţii mei spre descoperirea propriilor resurse și să le ofer un mediu în care să se simtă în siguranţă. Sunt recunoscătoare pentru fiecare experienţă pe care am trăit-o pe parcursul anilor de studenţie și pentru fiecare profesor care m-a inspirat.
Uitându-mă acum în spate, e un sentiment plăcut, simt că am crescut și că am căpătat încredere, că am prins aripi și am învăţat să zbor. Îmi doresc să devin un psihoterapeut din ce în ce mai bun și să aduc plus valoare îm vieţile oamenilor, oferindu-le serviciile psihologice de care au nevoie.

Dacă ar fi să ofer un îndemn viitorilor studenţi, acesta ar fi să se implice în cât mai multe activităţi din cadrul facultăţii, chiar într-o organizaţie studenţească. Acest lucru îi va ajuta să se dezvolte personal și profesional, vor descoperi experienţe și oameni noi, oameni care ulterior le vor deveni prieteni. „A merge cu un prieten prin întuneric este mult mai bine decât a merge singur prin lumină.” – Helen Keller