Portret de absolvent

Cuvântul perfect ce ar putea descrie anii petrecuţi de-a lungul studiilor în cadrul Facultăţii de psihologie, ar fi EMOŢIE. Pe parcursul anilor petrecuţi în băncile facultăţii pot spune că am trăit un amalgam de emoţii; am trecut de la stări de fericire, la stări de tristeţe, dar niciodată nu am renunţat. Facultatea de Psihologie a fost un vis pentru mine, un coşmar pentru mama mea. Ani mai târziu, visul meu a devenit realitate şi coşmarul a luat sfârşit pentru mama. Astăzi, ne bucurăm împreună de realizările mele pe plan profesional, amintindu-ne amândouă amuzate de momentele în care nu vedea niciun viitor profesional pentru mine dacă aleg să urmez acest drum al psihologiei.

În toamna anului 2010 am păşit timidă spre un nou capitol din viaţa mea, departe de familie, departe de prieteni, eram o străină printre alţi străini ce a ajuns în Iaşi pentru a studia psihologia. Parcursul anilor de facultate nu a fost uşor, dar a fost suficient de atractiv astfel încât să învăţ şi să continui să rămân motivată ca să obţin rezultatele mult visate. Pentru mine, interacţiunea cu fiecare profesor a fost o „cărămidă” indispensabilă ce a contribuit la construcţia unui specialist, ce mai târziu a ajuns să poată oferi pe piaţa muncii un act profesional de calitate. Uneori judecăm profesorii după severitate fără să realizăm că tocmai această atitudine a cadrelor didactice ne ajută, ne motivează şi ne face să înţelegem că învăţătura nu se obţine prin noroc, aceasta necesită muncă, sacrificiu şi dedicare. Astfel că după absolvirea facultăţii am păşit spre alegerea unui master, dar am finalizat prin a fi fericita absolventă a trei programe de masterat din cadrul Facultăţii de Psihologie. Mi-am dorit să văd ce oferă fiecare domeniu de activitate al psihologiei pentru a putea să aleg cu ceea ce mă identific; nu mi-ar fi plăcut să practic o meserie cu care să nu rezonez. Destinul meu în calitate de psiholog s-a concretizat în primăvara anului 2014 când am păşit pentru prima dată într-un cabinet individual de psihologie, unde pe lângă şedinţele individuale de psihoterapie se efectuau şi examinări psihologice. Atunci a fost momentul în care am ştiut ceea ce urma să aleg, pentru mine a fost dragoste la prima examinare psihologică. Ani mai târziu, mă regăsesc în postura de psiholog examinator în cadrul departamentului de medicina muncii din clinica privată Medlife. Parcursul profesional a fost şi este frumos, dar şi anevoios pentru că învăţatul nu se termină atunci când se finalizează studiile. În calitate de psiholog eşti nevoit să investeşti continuu în formare profesională, în competenţe şi fiecare treaptă pe care o urci în parcursul profesional necesită resurse financiare, timp, dorinţă şi pasiune. Totul devine frumos şi motivant în momentul în care apare recunoaşterea profesională şi socială. Atunci când munca îţi este apreciată şi oamenii încep să recunoască un act profesional de calitate, orice noapte nedormită, orice factor de stres din timpul anilor de studiu devine nesemnificativ. Nu degeaba se spune că „munca este brăţară de aur”, o meserie pe care o stăpânești nu îţi oferă numai un nivel de trai, îţi oferă respect de sine şi din partea celorlalţi, îţi oferă un statut și îţi oferă bucuria maximă de a ști să faci ceva. Un om învăţat, un om informat este un om puternic, astfel că un om care stăpânește o meserie va fi mereu un om valoros.

Pentru o studenţie frumoasă le recomand viitorilor studenţi să îşi aleagă specializarea pe care o consideră potrivită abilităţilor pe care le deţin, specializare pe care să o urmeze cu drag. Din punctul meu de vedere, studenţia reprezintă o perioadă în care tinerii îşi dezvoltă gândirea (concepţia despre viaţă), în consecinţă le recomand să fie curioşi, creativi, să înveţe şi să acumuleze informaţii, pentru că doar prin aceste metode vor dobândi abilităţi care îi vor ajuta atât în parcursul profesional, cat şi în parcursul personal.