Portret de absolvent

Aş putea spune că psihologia pentru mine, a fost cea mai bună alegere în ceea ce priveşte traseul universitar şi profesional. Acum mai bine de 12 ani, încercam să-mi construiesc un vis la care lucram intens şi care mi-a oferit şi îmi oferă unele dintre cele mai bune satisfacţii. Nu credeam atunci cât de mult înseamnă pentru visul meu, relaţia cu mediul universitar, deşi am mai trecut printr-un program de licenţiere în domeniul ingineriei în cadrul Universităţii Gh. Asachi.

Astăzi vorbesc cu bucurie despre experienţa mea din cadrul Facultăţii de Psihologie şi Stiinţe ale Educaţiei, deoarece mi-a lăsat oportunitatea de a mă dezvolta aşa cum mi-am dorit şi am reuşit acest lucru doar cu ajutorul profesorilor de excepţie din această facultate. Nu a fost uşor, dar am învăţat că tocmai limitările impuse de bariera necunoaşterii, mă motivau şi determinau să fac mai mult decât credeam că pot. Desigur în spate aveam aceşti oameni dedicaţi meseriei lor, pentru care le port tot respectul.

Îmi amintesc că acum mulţi ani în urmă în cadrul unor cursuri susţinute cu doamna Irina Holdevici, aceasta îmi spunea: „ştii că de la Iaşi bate ceasul psihologiei, nu?” Atunci credeam că e doar o formulă care-mi era adresată ştiind că vin din mediul universitar  ieşean, dar acum această informaţie pare să aibă din ce în ce mai mult sens. Am ales o carieră în domeniul privat, dar cu satisfacţii majore în ceea ce înseamnă psihologia. Ştim bine că nu contează unde îţi desfăşori activitatea, dar cât timp o faci cu dăruire vei avea satisfacţii. Da, se poate să faci psihologie şi în mediul privat, iar eu sunt mulţumit de ceea ce pot face, deşi întradevăr sunt o mulţime de bariere, multe din ele birocratice. Este singurul lucru pentru care mediul universitar nu ne pregăteşte: să ai puterea, răbdarea şi deschiderea să înţelegi cât de puţin înţelege sistemul despre cum ajută profesioniştii proaspăt formaţi.

Aşadar, în acest domeniu, oricât de mult ai munci, ai senzaţia că nu faci destul, iar ceea ce nu faci sau nu reuşeşti să faci, este mai în toate cazurile mai important decât ceea ce faci.