Portret de absolvent

După cum, probabil, deja intuiţi, am absolvit Facultatea de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei. Sunt multe lucruri pe care le-aş putea relata cu privire la educaţia şi oportunităţile de dezvoltare profesională din cadrul acestei facultăţi, însă consider că oricare dintre acestea vor începe a fi  cunoscute oricum fiecărui student care îi trece pragul. Ce doresc, în schimb, să transmit prin intermediul acestei portretizări nu face referire la volumul de cunoştinţe acumulat ci, mai degrabă, la contribuţia oamenilor care m-au învăţat să cresc frumos.

Dragostea faţă de psihologie a început prin clasa a IX-a când, pentru prima dată, aveam să cunosc ce înseamnă să ai un model în viaţă, un om pe care să-l admiri constant și în care să nu vezi altceva decât calităţi demne de urmat. Întamplarea a făcut ca dumneaei să ne predea această materie.

Cu toate acestea, psihologia nu a fost niciodată prima mea alegere, atunci când îmi făceam planurile pentru facultate, probabil, așa cum i se întâmplă oricărui adolescent pregătit să cucerească lumea. Oscilând între tentaţia lumii teatrale, admiraţia faţă de uniforma poliţiei și dragostea faţă de oameni, am decis să-mi urmez instinctul și să aleg cu sufletul. Încă simt că am făcut cea mai bună alegere.

Primul an a fost o schimbare completă de rutină. Restul anilor a fost un amalgam de emoţii și trăiri intense. Reflectând, toate au adus cu sine o lecţie iar, cel mai important, întotdeauna cineva s-a oferit să mă scuture de praf.

Facultatea aceasta m-a învăţat să cred în oameni, am cunoscut profesori pe care îi privesc cu admiraţie și fără a căror suport poate nu aș fi reușit. Am cunoscut colegi care m-au învăţat că cea mai bună cale pentru a te cunoaște pe tine sau pe ceilalţi este prin voluntariat și am cunoscut oameni care mi-au oferit numeroase astfel de oportunităţi.