Portret de absolvent

În vara anului 1989 am absovit cursurile Şcolii Normale “Vasile Lupu” din Iaşi, convinsă fiind şi chiar afirmând că îmi voi continua studiile doar dacă se va (re)înfiinţa specializarea Pedagogie, care nu se regăsea în acel moment în oferta vreuneia dintre facultăţile din ţară.

Nu cred că a fost o întâmplare, ci mai degrabă un fapt predestinat, acela că în vara anului 1990, după evenimentele din decembrie 1989, la Universitatea ”Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, Facultatea de Filosofie, apărea specializarea Pedagogie. Aşa cum mi-am promis, am urmat-o, într-o grupă format numai din foşti sau proaspeţi absolvenţi de şcoli normale. Primul „val” al deschiderii, după mulţi ani de absenţă, studenţi şi profesori deopotrivă. Au fost cinci ani de construcţie şi (re)construcţie, de formare şi (re)formare în care am învăţat prin comuniune cu profesorii noştri, am împărtăşit entuziasmul şi pasiunea pentru fiecare curs şi ne-am asumat împreună căutarea şi aflarea adevărului pedagogic, atâta vreme negat într-un regim de tristă amintire.

După finalizarea studiilor de licenţă am ales să mă întorc în oraşul din care am plecat, Bârlad, unde am ocupat prin concurs postul de profesor de pedagogie la Liceul Pedagogic “Alexandru Vlahuţă”. Păşesc în sala de clasă, astăzi, cu aceeaşi mare bucurie ca în primul an de profesorat. Atunci când se sună de intrare, merg în clasă cu entuziasm, pentru a le împărtăşi elevilor mei ceea ce ştiu, ceea ce cred şi ceea ce am convingerea că pot face cu ceea ce ştiu, dar, mai ales, cum şi de la cine am învăţat toate aceste lucruri.

Cred cu tărie că formarea mea ca profesor de pedagogie, ulterior aprofundată prin cursurile masteratelor de Politici şi management în educaţie (2003) şi Educaţie interculturală (2006), pe care le-am urmat în cadrul aceleiaşi universităţi, dar, de această dată, la Facultatea de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei, rămâne garanţia creşterii şi satisfacţiilor mele profesionale, fie în calitate de profesor la Colegiul Universitar de Institutori din Bârlad (1999-2006), fie din postura de coordonator de lucrări de gradul I ale învăţătorilor şi educatoarelor sau ca membru în grupurile de lucru ale Ministerului Educaţiei pentru elaborarea planurilor de învăţământ pentru specializarea învăţători-educatoare din liceele pedagogice şi a programelor şcolare pentru discipline psihopedagogice. De mândria de a mă număra printre absolvenţii primei generaţii de pedagogi a Universităţii ”Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi şi a celor două programe de masterat din cadrul Facultăţii de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei am fost însoţită în toţi cei 27 de ani de activitate profesională (1995-2022) de până în prezent, dar şi în calitatea de inspector şcolar pentru mentorat (2010-2014), şi atunci când am ocupat postul de inspector pentru educaţia prmanentă (2014-2018) sau pentru management instituţional (2018-2021) în cadrul Inspectoratului Şcolar Judeţean Vaslui.

În tot acest timp, de la absolvire şi până astăzi, am rămas într-o caldă şi strânsă relaţie cognitivă şi afectivă cu foştii mei profesori, cu foştii colegi, mulţi dintre ei cadre didactice ale universităţii/ facultăţii şi am continuat travaliul epistemic în toate proiectele şi experienţele mele profesionale şi personale.

Respect, preţuire, recunoştinţă şi o imensă reverenţă acestei instituţii şi profesorilor ei!