Portret de absolvent

Doresc să mărturisesc încă de la început faptul că alegerea frecventării studiilor la Facultatea de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei, specializarea Psihologie, a fost mai mult fericita consecinţă a unei intuiţii decât a unei analize documentate; norocul meu a fost că m-am şi potrivit domeniului ales, fapt ce a fost dovedit mai târziu, prima dată abia în anul II când am completat pentru prima dată Testul Holland şi am avut încă un moment de „Aha!”. Spun încă un moment, deoarece până atunci au mai fost multe altele.

Mulţi ar putea susţine că Facultatea de Psihologie este facultatea lui „Depinde” (prietenii ştiu de ce), eu afirm că aceasta e facultatea lui „Aha!”, să vă explic de ce; atât eu, cât şi mulţi alţi studenţi, am motivat primilor profesori ce ne-au rugat să ne argumentăm alegerea acestei specializări, că dorim să studiem Psihologia pentru că ni se pare nouă că avem nişte probleme personale de rezolvat, iar de fiecare dată, negreşit, profesorii ne spuneau că pentru asta trebuia să mergem la psiholog/psihiatru, după caz, nicidecum să studiem cel puţin 3 ani la facultate. Acesta a fost primul meu „Aha!”.

Următoarele momente de conştientizare a ceea ce trăiesc şi învăţ datorită acestei Facultăţi au fost cele ce m-au şi determinat să continui aprofundarea studiilor prin alegerea programului de Masterat EFCPP. Încă din primul an de Master am luat contact cu ceea ce urma să-mi devină ocupaţie, respectiv domeniul resurselor umane, datorită convenţiei de practică dintre Facultate şi o companie de recrutare şi, de atunci, din 2016, mă bucur că mi-am ascultat intuiţia.

Acum că v-am împărtăşit din experienţa mea, aş mai dori doar să vă transmit un simplu gând:

Vouă, profesorilor – Vă mulţumesc!

Vouă, actualilor studenţi – La cât mai multe „Aha-uri!”

Vouă, viitorilor studenţi – Ascultaţi-vă intuiţia!

A voastră,

Florina