Portret de absolvent

Mă bucur că am ales să vin în Iaşi, mă bucur că am ales psihologia.

Am urmat cursurile de licenţă şi apoi cele de masterat în Psihologie Clinică şi Psihoterapie. În anii de licenţă abia mă înţelegeam pe mine, iar la masterat am reuşit să înţeleg şi oamenii din jurul meu.

Spunem că tehnicile din psihoterapie nu au o eficienţă foarte mare aplicată propriei persoane, dar experienţa mea din timpul anilor de studiu mi-a arătat că şi numai cunoaşterea lor ne poate ajuta să ne dezvoltăm. Nu ne putem vindeca singuri, pentru că avem o singură perspectivă – a noastră. Dar, cu siguranţă, putem să aprofundăm concepte şi să aplicăm tehnici raportate la propria persoană şi propriile dificultăţi. Iar asta este ce facultatea şi profesorii au încurajat. Cu gândirea pe care o aveam la acel moment, copleşită de foarte multe schimbări din primii ani de studiu, poate nu am văzut, dar multe dintre proiectele pe care le-am avut, acum privind retrospectiv, au oferit această posibilitate: dacă ai curaj, să te explorezi pe tine şi să lucrezi la ce nu îţi place despre tine.

Sunt recunoscătoare pentru răbdarea şi înţelegerea cu care profesorii au abordat minţile noastre tinere. Am înţeles cu ajutorul lor importanţa unei gândiri critice, unei înclinaţii spre partea ştiinţifică, pe care încă le exersez şi le aplic zi de zi, în lucruri simple, ceea ce îmi îmbunătăţeşte viaţa.

Din facultate am rămas cu asta, şi voi lăsa şi cititorii cu acelaşi lucru: este foarte uşor să asculţi pentru a răspunde, hai să încercăm să ascultăm pentru a înţelege.