Portret de absolvent

De mic copil mi-am dorit să fiu profesor, dar niciodată nu mi-am imaginat că elevi îmi vor fi cele mai sensibile şi speciale fiinţe, persoane cu diferite tipuri şi grade de deficienţe. Destinul meu a început să se contureze în toamna anului 2008 când trebuia să confirm locul la Facultatea de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei, specializarea „Psihologie:. Atunci, o conversaţie aparent banală cu o persoană necunoscută, m-a făcut să renunţ la Psihologie şi să aleg în ultimul moment drumul „Psihopedagogiei speciale”, fără să ştiu ce anume presupunea. Anii studenţiei şi profesorii deosebiţi pe care am avut onoarea să îi am ca mentori, mi-au demonstrat că nu puteam să aleg un drum mai bun în viaţă. Am pătruns în lumea misterioasă a persoanelor cu nevoi speciale, acele fiinţe mai puţin vizibile societăţii dar care îţi oferă lecţii memorabile de viaţă. Cu fiecare zi care trecea mă regăseam tot mai mult în acest domeniu. Acest lucru m-a făcut să îmi doresc mai mult, astfel am făcut voluntariat şi practică în şcoli speciale sau diferite ONG-uri. Am primit cu sufletul deschis orice ocazie de învăţare, iar pentru acest lucru le mulţumesc tuturor profesorilor care mi-au luminat traseul profesional şi m-au învăţat înainte de toate să fiu om, să tolerez, să accept şi să fiu de folos celorlalţi. Tot în anii studenţiei, am descoperit colegi minunaţi cu care colaborez în continuare în diverse proiecte de parteneriat cu scopul de a îmbunătăţi calitatea vieţii persoanelor cu cerinţe speciale.

Îi mulţumesc în special domnului Profesor Univ. Dr Alois Gherguţ, pentru măiestria pedagogică şi omenia dumnealui, şi pentru modul în care a conceput masterul de Diagnoză şi Intervenţie la Persoanele cu Cerinţe Speciale. Astfel, am avut norocul să descopăr multe informaţii utile, atât teoretice cât şi practice. Experienţele de învăţare din cadrul facultăţii şi al masterului, modul sistematic de a asimila cunoştinţele, seriozitatea cu care am privit acest domeniu, precum şi dorinţa mea de a fi utilă persoanelor cu cerinţe speciale, m-au ajutat să obţin nota cea mai mare la examenul de titularizare şi să devin profesor titular din primul an de activitate.  Nu aş fi reuşit acest lucru fără cadrele didactice care mi-au demonstrat cum să învăţ şi ce să fac cu ceea ce ştiu.

Aşa cum Albert Einstein afirma că „educaţia este ce ne rămâne după ce am uitat tot ce am învăţat în şcoală”, aş putea spune că pe lângă cunoştinţele teoretice am rămas cu importante valori precum iubirea faţă de semeni, toleranţa, acceptarea şi descoperirea potenţialului unei persoane cu cerinţe speciale în ciuda barierelor sociale. Recomand tuturor celor care văd în psihopedagogia specială un potenţial domeniu profesional să urmeze Facultatea de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei din Iaşi.  Pe lângă noţiunile teoretice de folos, aici vor întâlni şi adevărate cadre didactice, cu tact pedagogic şi empatie ce vor amprenta tranziţia de la student la un adevărat profesionist.