Portret de absolvent

Se spune că dacă trebuie să te compari cu cineva, acel cineva eşti tu, cel din trecut. Această comparare mă duce înapoi în timp, acolo unde am decis că trebuie să-şi aibă startul formarea mea  profesională. Datorez ceea ce am devenit astăzi tututor cadrelor didactice ale acestei instituţii. Disciplinele sunt astfel create pentru a-i permite oricărui student să-şi poată clădi întregul din punct de vedere profesional. Un profesor poate fi titularul mai multor discipline, iar datorită expunerii, datorită interacţiunilor repetate, cinci dintre aceştia au devenit şi rămas în timp stâlpi în viaţa mea profesională.

Aveam să înţeleg de ce „viaţa normală este una cu probleme, prezenţa acestora dând  sens vieţii pentru că soluţia rezolvării lor este în viitor. Deci a avea probleme înseamnă a fi orientat către viitor” de la domnul profesor Dafinoiu.

Aportul adus de interacţiunea profesor-student din  cadrul cursurilor si seminariilor,  sub lumina demnităţii, a moralităţii şi sub cea a evidenţierii diferenţei dintre ştiinţă şi pseudoştiinţă a fost unul uriaş. Aceste atribute întâlnindu-le în cea mai activă interacţiune din cadrul cursurilor si seminariilor doamnei profesor Daniela Zaharia, unul dintre cadrele didactice care, în opinia mea, a conturat, în cel mai funcţional mod, latura umană cu cea profesională. Ne cunoştea pe toţi. Imi amintesc şi acum feedback-urile de final de an, personalizate în funcţie de profilul fiecăruia dintre noi. Mie mi-a spus că sunt „serioasă şi determinată ” şi mi-a vorbit vreo 15 min despre mine şi competenţele mele. A fost cel mai frumos feedback primit vreodată de la un profesor. Acel moment a fost unul de o validare puternică, atât de puternică încât să merite să-l port cu mine peste ani.

Pe baza cursurilor din cadrul disciplinei „Evaluarea si stimularea performanţei profesionale” am creat un program de training pentru stimulare a performanţei, care a fost aprobat şi validat de către instituţia care mi l-a solicitat. Îmi amintesc despre acest proiect că  mi-a adus, pe lângă prestigiu, o recunoaştere financiară. A fost prima mea recunoaştere financiară legată de profesia de psiholog. Cât despre domnul profesor Andrei Holman, afirm că este o forţă intelectuală extraordinară. Consider că pentru armonizarea şi consolidarea multora dintre valorile de care are mare nevoie societatea, ar trebui ca măcar la câteva cursuri să participe orice cetăţean indiferent că este sau nu piholog, că este sau nu student. Te preia din subiectivismul  în care trăieşti şi te duce unde trebuie. De altfel, “Este foarte greu să gândim corect”, „Emoţia pozitivă, prosteşte”, „Îndemnul, fii fericit cu orice preţ pentru că aşa cere societatea că trebuie să te aliniezi ”, sunt doar câteva citate pentru care cursurile de Psihologie Cognitivă pot însemna  o eficientă dezvoltare personală, echivalentul multor şedinţe de terapie.

O altă disciplină care mi-a devenit profesie este Psihologia Aplicată în domeniul Transporturilor. Imi amintesc şi acum, sala de la parter, scaunele tapiţate cu un material de culoare roşie, stăteam în prima bancă şi, deşi domnul profesor Havârneanu avea un stil foarte savuros de a ţine cursurile, eu  trăiam o puternică activare emoţională. Imi amintesc cu entuziasm trimiterea proiectelor, când trebuia să respectăm deadline-ul, ziua X, orele 23:59. Nici în cadrul campionatelor mondiale, ultimul minut nu era trăit cu atâta intensitate, aşa cum îl trăiam unii dintre noi, mai ales cei care aveam în paralel şi două job-uri. Un alt cadru didactic care a contribuit considerabil la formarea mea în cadrul aceleiaşi specializări (Psihologia Transporturilor)  este doamna profesor Simona Popuşoi, despre care cred că este unul dintre cele mai competente cadre didactice şi despre care mai cred că ar putea preda  multe dintre disciplinele facultăţii. Cu siguranţă peste ani nu voi mai şti cu exactitate paşii necesari pentru  a uni  două baze de date. Ceea ce ştiu, în schimb, este faptul că îi voi purta recunoştinţă pentru a mă fi învăţat cum să  interpretez profilul conducătorului auto şi tot ceea ce ţine de partea aplicată a psihologiei în activitatea de la cabinet. Recomand cu căldură cartea domniei sale ”Emoţii la volan” editura Univ. Al. I. Cuza, Iaşi , apărută în Martie 2022,  nu doar studenţilor, ci  tuturor, indiferent de profesie sau vârstă, cu sau fără permis de conducere, pentru o  actualizare a ceea ce înseamnă literatura de specialitate cu privire la aspectele subiective, emoţionale, care favorizează producerea accidentelor rutiere. Poate fi şi un cadou pentru noi înşine sau pentru cineva  drag, o invitaţie la conştientizare, o invitaţie până la urmă, la viaţă. A înţelege  înseamnă a preveni, lucru care ne-ar ajuta să nu mai fim pe locul 1 în Uniunea Europeană la numărul de accidente rutiere.

Astăzi, societatea în care trăim, promovează, din punctul meu de vedere, aspecte tot mai   superficiale, oameni care se validează prin apariţii, (raiul  fiind mediul online),  promovează o gândire pozitivă cu orice preţ  chiar şi atunci când  emoţiile trăite nu sunt în concordanţă cu îndemnul, copiii sunt uitati în faţa ecranelor, iar  modestia, demnitatea şi altruismul încep să nu-şi mai aibă locul. Intervine compararea socială, iar din dorinţa de a apărea fericiţi cu orice preţ, oamenii ajung chiar să-şi inhibe emoţiile negative, deşi sănătoase. Este firesc şi faptul că nicio instituţie de învăţământ  nu poate fi un substitut deplin al educaţiei primite acasă. Le mulţumesc primilor pedagogi din viaţa mea, părinţilor mei, care mi-au trasat limitele valorilor morale şi le mulţumesc profesorilor acestei instituţii, care le-au preluat, consolidat şi în plus, m-au ajutat în următoarea etapă care a însemnat dezvoltarea mea profesională. Dacă în urmă cu ceva ani, liceul era obligatoriu pentru a putea desfăşura o activitate în câmpul muncii, echivalentul a ceea ce cândva era liceul, astăzi  este reprezentat de o facultate.

Aşadar, astăzi facultatea este o necesitate. Avantajul este că modelele pe care aceasta le oferă, se transmit nouă, studenţilor. Le preluăm, iar de aici ne revine şi responsabilitatea  de a face astfel încât ecoul moralităţii, al altruismului, al compasiunii, al modestiei, al decenţei, al respectului pentru diversitate,etc.  să ajungă în societate, la cât mai mulţi oameni.

Cât de înălţătoare, oare, poate fi pentru un profesor de psihologie conştientizarea  faptului că anual formează sute/ mii de psihologi pe care-i ”oferă” unei societăţi care este din ce în ce mai supusă încercării?!

Cu o deosebită recunoştinţă pentru omul care am devenit!