Portret de absolvent

Facultatea de Psihologie a fost singura mea opţiune după terminarea liceului. Am acţionat după principiul totul sau nimic, iar în acest caz simt că am primit totul.

Pe parcursul celor 3 ani de studenţie, am avut ocazia să întâlnesc profesori foarte bine pregătiţi, corecţi şi care mi-au servit ca model pentru formarea mea în domeniu. Experienţa studenţiei a fost întregită de colegii cu care am petrecut momente frumoase în perioada sesiunii, dar şi în cadrul eventimentelor organizate de asociaţiile studenţeşti, vizionând filme şi participând la workshop-uri pe diverse tematici. Toate aceste activităţi au fost organizate la îndemnul şi sub supravegherea unor cadre didactice şi aveau un scop bine definit: dezvoltarea persoanală a studentului.

După finalizarea ciclului de licenţă am urmat un program de masterat în „Evaluarea formarea şi consilierea psihologică a personalului”. Această experienţă a fost total diferită faţă de primii 3 ani petrecuţi în facultate. Profesorii se raportau la noi ca la nişte profesionişti şi i-am simţit mai aproape de studenţi. Cadrele didactice ne-au venit în sprijin prin informaţiile oferite în cadrul cursurilor şi seminariilor, prin înţelegerea oferită persoanelor care activau profesional, dar şi prin recomandările oferite în vederea obţinerii unui loc de muncă. Pot spune că activităţile didactice m-au ajutat mai mult decât informaţional întrucât ele s-au axat atât pe dezvoltarea persoanală individuală, cât şi la nivel de grup.

Recunosc că pe parcursul anilor de facultate am trecut prin diverse stări de la bucurie, extaz, până la tristeţe şi dorinţa de a renunţa. Ce a făcut diferenţa în acest sens şi m-a ajutat să continui, au fost profesorii, care au avut mai multă încredere în mine decât probabil am avut-o eu în momentul respectiv.

În timpul studiilor masterale, mi-am început activitatea profesională ca psiholog în cadrul unei asociaţii, iar după o perioadă am simţit să fac o schimbare. Astfel, am acceptat oportunitatea de a activa în domeniul clinic.

Pentru a deveni profesionistul la care aspiram şi din dorinţa de a cunoaşte cât mai multe, am luat decizia de a urma un alt program de studii în altă specializare. Fără să mă gândesc de prea multe ori, am ales aceeaşi facultate. În completarea dezvoltării academice, am început în aceeaşi perioadă şi formarea în terapie cognitiv-comportamentală. Timpul a trecut, am reuşit să finalizez cu brio fiecare program academic început, dar îmi dau seama că momentul definitoriu al formării mele a fost primul master. În perioada respectivă, am luat cele mai importante decizii atât pe plan personal, cât şi profesional. Adevărul este că nu aş fi reuşit de una singură, dacă nu aveam alături mentori care să mă susţină, să îmi ofere o altă perspectivă asupra lucrurilor şi să aibă încredere în mine că voi reuşi.

Consider că este foarte importantă facultatea pe care o alegi, dar cel mai important este să faci ce îţi place şi să ai oamenii potriviţi care să vină în sprijinul formării tale ca profesionist. Eu simt că am avut parte de profesori pregătiţi, care mi-au oferit un exemplu şi un gând bun la nevoie, mai ales în situaţiile de incertitudine. Acest lucru a fost mai mult decât suficient fiindcă m-a ajutat să parcurg etapele necesare pentru a descoperi ce mi se potriveşte şi să acţionez în acest sens.

Pentru fiecare cititor, care îşi doreşte un cadru organizat, motivant şi suportiv, programele oferite în cadrul acestei facultăţi pot fi o experienţă potrivită şi plăcută în măsura în care se depune un efort individual caracterizat prin asumare, implicare şi dedicare.

Cu gânduri bune şi deplină recunoştinţă,
Anamaria Pădurariu