Portret de absolvent

„A fost odată ca niciodată…” o poveste despre o clădire imensă, dornică de a îmbrăţișa zilnic studenţii grăbiţi și mult prea gălăgioși, pentru dimineţile somnoroase. Cu ţeluri măreţe, cu pași mici și stingheri, mă regăseam în anul 2015 printre rafurile cu cărţi prăfuite, prin sălile primitoare de cursuri, făcând cunoștinţă cu al meu viitor.

Astăzi, după patru ani de la finalizarea studiilor de licenţă, privesc cu nostalgie spre anii de studenţie. M-am regăsit încă din prima clipă în tot ceea ce înseamnă Facultatea de Psihologie și Știinţe ale Educaţiei din Iași, încă de la prima întrebare „De ce ai ales această facultate?”; deoarece pentru mine era simplu: îmi doream să cresc de mână cu dulcea copilărie, deși duritatea timpului va lăsa amprente adânci asupra chipului.

Râsete naive, proiecte peste proiecte, prezentări fără sfârșit, un tren luuung de sesiuni cu nopţi târzii, prietenie și dorinţa vie de „a învăţa să înveţi” au conturat caruselul anilor de facultate. Cu măiestrie, cu tact pedagogic și cu multă prietenie am fost călăuzită de distinși domni profesori. Am parcurs împreună un bildungsroman, cu aventuri infinite, unele cu mai multă culoare, iar altele umbrite de câte un nor ștrengar.

Pe lângă cursurile și seminariile care au jucat un rol important în dezvoltarea mea personală, dar și profesională, adaug pe listă proiectele din cadrul asociaţiilor din care am făcut parte. Dincolo de cunoștinţe, oamenii pe care i-am cunoscut m-au ghidat și m-au făcut să descopăr noi perspective asupra propriei personalităţi.

„Doamna învăţătoare” sau „Doamnaaaaa” de astăzi reprezintă cu mândrie meseria înrădăcinată pe parcursul anilor de studiu. Recunoștinţă și mii de mulţumiri!