Portret de absolvent

Rolul Facultăţii de Psihologie şi Ştiinţe ale educaţiei în
formarea şi dezvoltarea personală şi profesională.

Eusebiu Neculai Munteanu

  • Director, Grădiniţa cu Program Prelungit nr. 21 Iaşi
  • Facultatea absolvită:
    • UAIC, Facultatea de Filosofie (în prezent Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației), Specializarea: Științe Politice , promoția 2001
    • UAIC, Facultatea de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei, Specializarea: Pedagogia învăţământului primar şi preşcolar , promoția 2011
  • Masterul absolvit:
    • UAIC, Facultatea de Filosofie şi Ştiinţe Social Politice, Specializarea: Sisteme şi Politici Publice Locale, promoția 2003
    • UAIC, Facultatea de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei, Specializarea: Politici şi management în educaţie, promoția 2008
  • Doctorat:
    • Doctorat sub conducerea prof. univ. dr. Constantin Cucoş
Nu-i înveţi pe copii doar ceea ce ştii, ci, mai ales, ceea ce eşti!

Încă din copilărie am fost fascinat de lumea în care trăim. O curiozitate avidă, dublată adesea de uimire, m-au determinat să caut să înţeleg şi să aflu cum funcţionează lucrurile din jurul meu. Am citit cărţi de mitologie, religie, filosofie sau de popularizare a ştiinţei şi am înţeles că oamenii au acces la două forme fundamentale de cunoaştere: una prin rezolvare de probleme şi una prin trăirea de mistere.

Pentru mine, anii minunaţi petrecuţi în cadrul Universităţii “Al.I.Cuza” (facultate, master, doctorat) au fost un soi de miraj al cunoaşterii exercitat prin ritualuri de dezvrăjire a lumii. Acest traseu n-a fost unul iluzoriu, deoarece mi-a oferit şansa de a întâlni “minţi luminate” cu care am împărtăşit noi perspective asupra vieţii. Din acest motiv, sunt recunoscător şi le mulţumesc mentorilor care m-au format în spiritul cunoaşterii şi autocunoaşterii. Aceştia m-au învăţat să fiu un profesor atent la nevoile copiilor şi prezent în interacţiunile cu aceştia. Inevitabil, de-a lungul timpului, am dezvoltat şi antrenat un “simţ al miracolului”.

După un sfert de secol de practică educaţională şi de reflecţie, înclin să cred că Dalai Lama are dreptate: dacă profesorii ar exersa diferite modalităţi de autocunoaştere împreună cu cei mici, într-o singură generaţie am putea aduce pacea pe Pământ. Şi nu e vorba despre întâlniri providenţiale, ci despre bucuria de a fi împreună, într-o lume nesigură.