Portret de absolvent

Cursurile Facultăţii de Psihologie şi ştiinţe ale Educaţiei au venit ca o continuare firească a ceea ce mi-am dorit toată viaţa să fiu, un profesor care nu transmite doar informaţii copiilor, într-un cadru armonios, bazat pe respect şi încredere, ci şi unul care să-i motiveze, respectiv să-i determine pe elevi să-şi dorească să ştie şi să acţioneze conform aspiraţiilor fiecăruia de a deveni.

După absolvirea Liceului Pedagogic ,,Vasile Lupu” din Iaşi, unde am avut nenumărate exemple de profesori dedicaţi, care au reuşit să-mi insufle dragostea pentru cariera didactică, pentru a îmbrăţişa această profesie cu maximă responsabilitate şi totală implicare, au urmat primii ani la catedră. Nu au fost uşori, dar nici foarte grei pentru că, din fericire, practica pedagogică efectuată în timpul liceului m-a ajutat foarte mult, reuşind relativ repede să mă adaptez cerinţelor şcolii, elevilor şi părinţilor. Bineînţeles că aveam stângăciile specifice tânărului debutant, însă cu perseverenţă, dorinţa de a descoperi cât mai repede tainele ,,dăscălitului”, dar şi cu colegi săritori şi bine intenţionaţi, gata oricând să ajute la nevoie, am reuşit să-mi conturez imaginea cadrului didctic la care am visat.

Fac parte dintr-o generaţie care a copilărit în anii ’70, a învăţat în anii ’80, respectiv şi-a început cariera didactică în anii ’90. Am fost martora multor schimbări, pentru care nu am simţit de fiecare dată că sunt pregătită şi, tocmai de aceea, atunci când a apărut oportunitatea de a urma cursurile Facultăţii de Psihologie şi ştiinţe ale Educaţiei, specializarea Pedagogia Învăţământului Primar şi Preşcolar, nu am sta prea mult pe gânduri, chiar dacă trecuseră ceva ani de când eram la catedră. Era o provocare, dar mai ales o necesitate pentru a fi un cadru didactic complet, adăugând la ceea ce ştiam deja, informaţii utile şi necesare unei societăţi aflate într-o continuă schimbare, la care trebuia să fac faţă cu succes.

La începutul fiecărui an şcolar apăreau schimbări de legislaţie, de curriculum, de implementare a noilor teorii ale educaţiei, de noi abordări în psihologia copilului, aflat şi el în iureşul schimbărilor de toate felurile. Aşadar, am adăugat la formarea mea, în anii de facultate, cunoştinţe care m-au ajutat să construiesc ”bucăţica mea de educaţie”. Am învăţat să accesez programe şi proiecte, am dobândit cunoştinţe legate de tehnologia informaţiilor, am studiat managementul învăţării eficiente, teoria evaluării, dar mai ales să abordez copilul prin prisma mai multor tipologii/ profiluri psihocomportamentale – a celui cu abilităţi înalte ori a celui cu nevoi speciale. Am învăţat cum să împărtăşesc colegilor mai tineri din experienţa mea didactică, dar mai ales să aplic abilităţile dobândite de-a lungul anilor. Cu sprijinul specialiştilor din domeniul educaţiei, adică a profesorilor din facultate, am căpătat încredere şi am primit imboldul de a face mai mult, de a ,,constui”o şcoală unde fiecare copil, părinte şi cadru didactic să poată spune ,,Îmi iubesc şcoala!”. Aşadar, aşa cum îmi spunea unul din profesorii mei din facultate, te îndemn şi pe tine, cel care citeşti portretul meu, să: ,, Ai curaj să îţi duci ideile până la capăt! Vei fi surprins/ă câţi oameni îţi vor fi alături şi te vor ajuta!”

Cu bucurie şi cu mândrie pot afirma că a avut mare dreptate şi că sunt înconjurată de oameni buni, mult mai buni decât mine, dar cu care mă completez şi de la care învăţ, aşa cum învăţ de la fiecare elev pe care îl am în clasă!