Portret de absolvent

Nimic nu este întâmplător, însă…
Alegerea facultăţii a fost, de fapt, alegerea destinului. Paşii mi-au fost purtaţi către această facultate fără a şti cu siguranţă ce urmează. Eram un copil încă, unul visător şi plin de speranţe. Drumul către facultate a fost drumul către devenirea mea de astăzi. Iniţial, am avut impresia că sunt pe un teren nesigur (erau atâtea noutăţi: seminarii, cursuri, profesori vestiţi despre care abia aflam, sesiuni, restanţe)… Dar, Doamne, câte aveau să mă înveţe toate!

Facultatea de Psihologie şi ştiinţe ale Educaţiei din cadrul Universităţii ”Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi a reprezentat o piatră de temelie solidă la devenirea mea ca om, ca profesionist. Aici aveam să descopăr cât de mult îmi place să lucrez cu copiii şi pentru copii. Am ştiut că mi-am găsit calea după primele ore de practică la care am asistat. Îmi aduc şi acum aminte de experienţele avute la Liceul Pedagogic „Vasile Lupu”, unde am avut ocazia, pentru prima dată, să fiu… profesor pentru o oră. Câte emoţii am avut, câte materiale am pregătit şi câte sfaturi am primit de la doamnele şi domnii profesori! Au fost şi multe încurajări. Încurajări care m-au adus astăzi în momentul în care le sunt recunoscătoare pentru tot parcursul meu.

Am învăţat despre cât de important este să munceşti ca să obţii ceea ce-ţi doreşti zi de zi. Îmi amintesc şi acum, cu drag, cum am lucrat la una dintre disciplinele studiate în facultate, Managementul Proiectelor Educaţionale, un proiect pe care doamna profesor Rogoz Nicoleta l-a corectat etapă cu etapă, în cel mai minuţios mod. Recunosc, aşteptam cu multă nerăbdare însemnările dumneaei pentru fiecare etapă în parte, pentru că ştiam că desprea asta este ÎNVĂţAREA.

Un îndemn pe care l-aş da tuturor viitorilor studenţi este să se implice în cât mai multe dintre activităţile şi experienţele oferite de universitate. Se vor lega prietenii, se vor învăţa lecţii, se vor şlefui caractere.

Astăzi sunt profesor pentru învăţământul primar, la o şcoală cu predarea integrală în limba engleză. Astăzi mă pot numi învăţătoare datorită oamenilor care mi-au insuflat valori, învăţături, exemple şi modele de bună practică … profesorii mei!

Pedagogia a fost şi va rămâne specializarea mea de suflet. Profesorilor care mi-au stat în faţă, mă înclin cu respect. Le mulţumesc şi le sunt recunoscătoare pentru dăruire, profesionalism şi îngăduinţă!