Volumul realizeaza o radiografie in perspectiva sociologica a transformarilor succesive ale intelectualilor ca grup de elita in doua societati ale „socialismului real”, Germania de Est si Romania, din a doua jumatate a secolului XX: institutii reprezentative, traiectorii individuale si colective, raporturi cu principalele grupuri concurente (exilul), precum si coduri ideologice elaborate pentru legitimarea puterii lor de reprezentare.

Punctul de plecare il constituie o serie de studii intreprinse de autor asupra cimpului literar si a institutiilor sale (societati si uniuni de creatie), asupra institutiilor de control al intelectualilor de catre Partidul Comunist (scolile „de partid”), urmate de studii asupra noilor institutii reprezentative ale elitei intelectuale (centre de excelenta in stiintele socioumane, grupuri ale societatii civile). Analiza morfologiilor institutionale este insotita de cea a unor traiectorii intelectuale exemplare si a unor experiente-limita in contextul regimurilor dictatoriale.