Autorul realizează în volumul de faţă o sinteză şi o reevaluare a ideilor exprimate anterior. El subliniază corelaţia permanentă manifestată, în plan istoric, între domeniul educaţiei şi cel al religiei, relevând totodată importanţa şi specificul educaţiei religioase în şcoală. Latura spirituală, ca şi cea documentară, istorică, sunt deopotrivă analizate în acest volum, care, conceput dintr-o perspectivă interconfesională şi ecumenică, poate fi considerat o pledoarie pentru integrarea spiritualităţii religioase în social, autorul declarând: „scopul nostru manifest este de a aduce laolaltă ceea ce accidentul socio-istoric a dezmembrat, divizat, distanţat”.